Fără mănuşi

Imagine            A plâns astăzi ca un copil în braţele mele. Nu îl mai văzusem din ziua în care am scris prima dată despre el, iar în dimineaţa asta mi-a bătut la uşă. Dimineaţa! El, care e atât de fidel soarelui, încât nu vrea să-l vadă alături de o femeie…el, a venit la mine astăzi pe lumină. Era abătut, obosit, plâns, nici nu a fost nevoie de cuvinte pentru că am văzut-o în privirea lui pe aceeaşi femeie cu buze roşii şi miros de mare. L-am lăsat să intre şi l-am luat în braţe. Am stat aşa, fără să vorbim, fără să ne gândim, fără ca măcar să respirăm, l-am primit alături de mine în halatul de baie cu parfum de vanilie. Nici nu i-am cerut să-mi spună “de ce”, eu oricum ştiam.

           Şi a adormit lipit de mine, iar simpla lui prezenţă m-a trezit din nepăsarea în care mă cufundasem. I-am dat la o parte nelipsitele mănuşi albe şi îi priveam ochii obosiţi, îl priveam întrebându-mă ce poveste a lăsat urme atât de adânci în el, îl priveam cu admiraţie: un bărbat care poate să sufere, un bărbat care suferă! M-am ruşinat, apoi, când am simţit în mine satisfacţia gândului că lacrimile din dragoste nu sunt destinate numai femeilor. Dar oricum ştiam asta… Am crezut întotdeauna că bărbaţii iubesc mai rar, mai sincer, mai profund decât noi, i-am admirat mereu pentru felul in care ştiu ei să iubească. Femeile se îndrăgostesc mai uşor, ele se îndrăgostesc din nevoia de a iubi, pe când bărbaţii se îndrăgostesc puternic şi hotărât, cu disperare, gata oricând să-şi pună gaj sufletul pentru dragostea vieţii lor. Da, bărbaţii ştiu să iubească mai frumos decât femeile. Ei pot să se îndrăgostească oricând de o pereche de sâni frumoşi, de un fund obraznic sau de un zâmbet, pot găsi la orice femeie părţi de care să se îndrăgostească, dar de iubit, rareori iubesc o femeie cu totul. Ah, şi ce onoare să fii tu femeia aceea! Şi ce durere să nu ţi se răspundă înapoi… Te îndrăgosteşti, construieşti un întreg univers în jurul persoanei iubite pentru ca apoi ea să plece şi să te lase în ruine. Şi n-ai ce să faci, aşa că te ridici şi mergi mai departe jumătate din cel ce ai fost, săruţi buze în alte nuanţe şi mângâierile tale poartă mănuşi, ajungi să cauţi somnul alături de trupuri reci doar pentru că nu dormi bine în braţele singurătăţii… Ca şi cum cea mai cumplită experienţă ţi-ar fi lăsat în urmă coşmaruri, acum nu închizi mai niciodată ochii decât pe jumătate, iar dimineaţa pleci de teamă ca nu cumva să-ţi fure cineva şi resturile ce au mai rămas din omul care erai odată. Da, ce tragică e iubirea, în cărţi scrie că ar trebui să te întregească, dar în schimb te scade, te înjumătăţeşte, te împarte de un infinit de ori până când nu rămâne mai nimic din tine.

           Când s-a trezit mi-a spus că îi amintesc de lucruri de care nu vrea să îşi amintească, de lucruri de care refuză să-şi mai amintească. Dar că îi amintesc de ele, aşa că o să vină în continuare pe la mine. “Îmi aminteşti de ea, dar tu nu eşti ca ea. Nu ştiu cum să-ţi explic, e o contradicţie undeva. Sunteţi la fel, dar de ea îmi era frică, în timp ce tu îmi aduci linişte. Nu îmi explic de ce, poate din cauză că pe ea o iubeam…” Am dat din cap ca semn că îl înţeleg. Şi eu am simţit mult timp la fel, pe vremea când încă mai simţeam ceva. I-am zis că-l invidiez pentru privilegiul de a mai simţi, fie chiar şi durere, căci până şi suferinţa e de preferat amorţelii în care mă aflu eu acum. Da, dacă te doare, înseamnă că a mai rămas o urmă de suflet în tine, înseamnă că mai există încă speranţă şi pentru fericire. „Tu doar crezi că nu mai ai suflet, dar dacă încă te doare, atunci el încă se mai afla acolo.” Oricum, am considerat mereu că e mai bine să te tăvăleşti pe jos de durere, să încerci cu disperare să-ţi ţii echilibrul pe marginea prăpastiei, decât să te angrenezi în inerţie. Iar eu acum am devenit însăşi prăpastia, m-am dus adânc, şi nu ştiu dacă sufletul mi l-a luat cel în albastru sau l-am pierdut singură în hăul din mine.

          “Nu ştiu să-ti spun cum mi-a ieşit, dar nu mai simt nimic acum. Şi nici măcar n-am avut nevoie de mănuşi.”

Despre Eva
Please don't romanticize me. I am not who you think I am.

44 Responses to Fără mănuşi

  1. edera83 says:

    Sentimente foarte cunoscute.Situatie similara care mi-a rascolit sufletul cind am citit articolul tau.Am trait acest sentiment la fel de intens ca si peronajul tau.Si ai dreptate,durerea e singura modalitate de a te mai simti om dupa ce ai fost tradat.

  2. deea says:

    Minunatttttt:*

  3. doriangray87 says:

    Eu abia astept sa nu mai simt nimic…

  4. deedeedydy12 says:

    Reblogged this on All My Thoughts and commented:
    „Femeile se îndrăgostesc mai uşor, ele se îndrăgostesc din nevoia de a iubi, pe când bărbaţii se îndrăgostesc puternic şi hotărât, cu disperare, gata oricând să-şi pună gaj sufletul pentru dragostea vieţii lor. Da, bărbaţii ştiu să iubească mai frumos decât femeile. Ei pot să se îndrăgostească oricând de o pereche de sâni frumoşi, de un fund obraznic sau de un zâmbet, pot găsi la orice femeie părţi de care să se îndrăgostească, dar de iubit, rareori iubesc o femeie cu totul.”

  5. filipineza says:

    E adevarat. Rareori iubeste o femeie cu totul. Iar daca apare acea iubire totala, completa, va cauta „n” motive pentru care nu trebuie sa o iubeasca si o va lua la fuga. Apoi va regreta toata viata ca a facut asta. Pacat.

    • cuvintetacute says:

      da….

    • AX says:

      Iubirea adevarata nu cauta motive, nu vede si nici nu vrea sa vada. Poate ce crezi tu ca a fost iubire a fost doar o proiectie a sentimentelor tale.

    • coshme says:

      Exista unitate de masura pentru a arata cat iubeste o femeie si cat iubeste un barbat? Nu sunt de acord cu ideea ca barbatul rareori iubeste o femeie cu totul (putem doar sa presupunem). Plus ca oamenii care au parte de iubire si intelegere cu siguranta nu cauta motive sa plece. Ei pleaca doar in situatiile in care se simt sufocati, atunci cand relatia devine toxica! Ambii parteneri sunt responsabili pentru lucrurile bune sau rele din relatie. Ps: Problemele poate sunt la noi si nu la ei!

  6. Modul tau de a scrie imi aduce aminte de Mircea Eliade . Felicitari !

  7. cuvintetacute says:

    Articolul asta ma cam face sa plang….inca nu stiu de ce…

  8. dordefemeie says:

    foarte bine scris totul, si atat de adevarat…

  9. Am crezut întotdeauna că dezamăgirile din dragoste te inspiră în literatură şi materialul de mai sus e încă o dovadă în această credinţă. Parafrazând, se poate spune că dacă n-ai noroc în dragoste… vei scrie frumos despre ea.

  10. I'm free says:

    Deosebit..insa conceptul „iubire tragica” nu cred ca este real.

  11. Cryssu says:

    Urmaresc ceea ce scrii de cateva zile, unele postari le am citit si re-citit…doua cuvinte descriu ceea ce tu simti si impartasesti cu noi: superb si emotionant…dar asta stii deja :). Spor la scris !!

  12. Dumitru says:

    Reblogged this on Damian.

  13. magda says:

    M-am regasit in fiecare cuvint, in fiecare virgula… Parca am retrait din nou, mai intii iubirea, apoi tot amalgamul durerii, apoi amortirea, parca nu mai exista nici un pic de viata in vene, iar in secundicile clipe cind revine suferinta,… simt inima inca traieste….
    Am inceput sa ma bucur de fiecare raza de soare ce imi mingie chipul si ma lupt cu amintirea pentru a uita trecutul in care eram atit fericita, in care binecuvintarea de a iubi si a fi iubita era cel mai frumos adevar…..
    Nu pot sa descriu in cuvinte cit de minunata si pura e Iubirea si cit de distrugatoare reuseste sa fie in acelasi timp…
    Astazi sunt fericita sa il Stiu Fericit …

  14. iceman says:

    Poate suna a cliseu, dar tot zic. Inteleg prin ce spui ca trece acel barbat. Nu este singurul. Daca iubeste cu adevarat…nu isi va reveni.

  15. Iulia Zeres says:

    Cred totusi ca e mai bne sa nu simti decat sa simti cum tristetea suge viata din tine 😦 Vreau si eu sa nu simt- asa macar din cand in cand….

  16. iosif says:

    unde e EA ?sa stau lînga EA macar o zi…

  17. orlando says:

    Deci…. niste cuvinte… speciale, deosebite…descriu stari si emotii pe care le simti tare rar, dar atunci cand le simti iti raman imprimatei in suflet si minte… Da, si noi barbatii iubim si iubim cu toate fiinta noastra, si da si pe noi ne doare cand se intampla ceva cu femeia de langa noi… Genial !! Felicitari!

  18. Crus says:

    Nu cred ca e cazul sa generalizam, pentru ca nu toate femeile iubesc din necesitatea de a iubii…e o conceptie usor eronata…
    Exista multe femei care „se indragostesc de mainile, fizionomia, vocea sau privirea unui barbat, dar de iubit, rareori iubesc barbatul cu totul”.
    Se intampla uneori, ca dupa o iubire totala… sa ai o paralizie sufleteasca totala…
    Ajungi sa realizezi ca lipsa durerii, dorului, emotiilor, golurilor, fluturilor din stomacel …te afunda intr-o anestezie a trairilor atat de profunda, incat ajungi sa te intrebi, daca desi traiesti mai esti de fapt viu?

  19. escort says:

    Frumos tare…
    Mii a plecut

  20. escort says:

    …Foarte bine scris totul, si atat de adevarat…

  21. daniel says:

    da … să zicem că e mai mult o dorință decît realitate

  22. Andreea says:

    Într-adevăr, este un mare noroc să fii tu EA, acea femeie pe care bărbatul de lângă ea o iubeşte cu totul…

  23. claudia moldovan says:

    Citind, mi s-au derulat imaginile acestei femei, acestui barbat, prea dureros sa stea impreuna, prea dureros sa stea departe, ca si aricii, ca pentru a se incalzi trebuie sa gaseasca distanta perfecta intre a se rani si a le fi frig…

  24. Da , noi fetele/femeile ne indragostim repede , iubim prea cu foc , suferim de 3 ori mai mult ( din vina noastra – ne indragostim prea repede) si astfel ajungem sa nu mai simtim nimic .
    De mai bine de 2 ani nu am mai simtit nimic . Acum 3 luni mi-a murit bunicul din partea mamei si pot spune ca atunci am simtit doar un gol in stomac , dar de atunci nu mai simt absolut nimic . Nicio atingere , niciun cuvant , nicio privire nu ma mai fac sa tresar sau sa am fiori si nu cred ca e un semn bun deoarece am 19 ani si pot spune ca ma consider la inceput de drum in capitolul „iubire” , dar se pare ca o indragosteala prea rapida si prea cu pasiune din trecut mi-a pus capac .

  25. micutagheisa says:

    Reblogged this on micutagheisa and commented:
    …si inca ma pierd

  26. Alexandra says:

    Genial!

  27. Claudia says:

    Foate adevarat…m-am regasit in fiecare cuvant……

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: