Fericirea (1)

397ba57059df149d96cca8ba1e174e1b (1)

             “Tu nu ştii să fii fericită„, asta îmi spunea mereu.

             „Cu greu mă abţin să nu izbucnesc într-un râs isteric numai când te aud că asta îţi doreşti, pentru că – ascultă aici la mine – tu n-o să fii fericită niciodată, fericirea nu e pentru tine aşa cum nici apa nu e pentru deşert, că dacă ar ploua într-o zi s-ar duce dracu’ toate uscăciunea aia care îl defineşte atât de bine. De fapt, cred că asta ar fi cea mai mare tragedie care ţi s-ar putea întâmpla vreodată: să fii fericită, că atunci ţi s-ar anula întreaga fiinţa, ţi-ai vedea sfărâmate toate principiile şi axiomele pe care ţi-ai clădit existenţa până acum, n-ai mai şti încotro s-o apuci. Ţie îţi place freamătul, zbuciumul interior, nemulţumirea, tristeţea e felul tău de a fi, asta te defineşte pe tine la fel cum albul defineşte iarna, aşa cum atunci când vezi albastru te gândeşti la mine. Crezi că ţi-ar mai rămâne ceva dacă fericirea ţi-ar fura toate astea? Dacă Doamne fereşte, mi-a spus râzând, te-ai trezi într-o zi şi ai fi fericită, atunci n-ai mai fi tu, ar muri o parte din tine, parcă te şi văd plângând în genunchi ca în faţa unui mormânt pentru că eşti fericită şi nu vrei să fii, pentru că fericirea îţi va fi ucis sufletul… Ah, ce comedie neagră mi-ar fi dat să văd ochilor! Da, ar fi un blestem pentru tine să întâlneşti fericirea, că fără tristeţe n-ai mai avea despre ce scrie.

             Şi ştii ce e tragic? Ca pe cât de mult îţi place să iubeşti, pe atât de mult iubeşti să suferi. Iubeşti pătimaş şi până în pânzele albe, fără măsură şi fără să întrebi de ce, ai putea să iubeşti pe oricine pentru că iubirea vine din tine şi nu depinde de alţii, ea nu e condiţionată decât de nevoia ta de a cunoaşte. De fapt, singura măsură pe care tu o dai tu lucrurilor este suferinţa, alte reguli nu ai. Ar putea să fie un oricare altul în locul meu şi tu ai rămâne aceeaşi… Asta mă roade, că în locul meu ar putea fi un oricare altul, în timp ce în locul tău pentru mine nu ar fi putea fi nimeni altcineva; eu sunt îndrăgostit de tine, iar tu eşti îndrăgostită de iubire. Si pentru tine nu-i iubire aia care nu te face să plângi, care nu-ţi smulge inima din piept, tu vrei să-ţi fie călcat sufletul în picioare şi zdrobit, vrei să ai soarta tragică a eroilor din cărţile tale…sau poate că ei au soarta ta. Bietul tău suflet a ajuns cobai de amorul artei… La dracu’ că nu mai înţeleg nimic, m-am rugat de atâtea ori să-ţi fie de ajuns să trăieşti prin ele, prin personajele tale, dar acum încep să cred că n-ai avea cum să le dai viaţa fără să fi trecut chiar tu prin experienţele pe care le atribui lor… Nu, e absolut necesar ca tu să cunoşti, să aduni trăiri, tu visezi iubiri cu final tragic ca în cărţile pe care le scrii, viaţa ta e un roman în care tu eşti Marele Personaj. Dispreţuieşti şi te deprimă finalurile fericite, iubirile comune îţi lasa un gust amar, ţie îţi place întunericul, durerea, chinul. Mă întreb tot mai des, oare ce demon se ascunde în tine? Tu îţi măsori iubirile prin suferinţă: cu cât suferi mai mult, cu atât iubeşti mai mult, iar asta e blestemul meu…că n-am să fiu niciodată dragostea vieţii tale pentru că n-aş putea nicicând să te fac să suferi.

             Mă uit cu admiraţie şi groază la tine cum îţi place să fii sfaramată în bucăţi doar din satisfacţia morbidă de a te reconstrui singură la loc, cărămidă cu cărămidă, cu un entuziasm copilăresc, numai să-ţi îndeplineşti curiozitatea de a vedea ce iese…şi niciodată nu iese la fel, de fiecare dată când te întorci la mine eşti alta… în definitiv, fericirea nu te-ar putea mulţumi vreodată, e prea comună pentru tine. „

Despre Eva
Please don't romanticize me. I am not who you think I am.

70 Responses to Fericirea (1)

  1. Losty88 says:

    L-am citit deja de la pranz cand ai decis inca o data sa nu-l postezi in forma initiala. Ca de obicei un amalgam de cuvinte frumos asezate.

  2. A. says:

    e frumos postul. totuși e păcat ca ai ales varianta asta, textul inițial era mult mult mai bun.

  3. Ella says:

    esti in zodia gemeni?

  4. ANM says:

    Parca ar fi condeiul meu. Nu ma refer la exprimare si la stil, ci la sentimente. Asa sunt eu..asa cum ai scris tu.

    Scrii foarte frumos. Foarte fin si elegant, Te citesc cu placere.

  5. doriangray87 says:

    Inca un post reusit, imi place! Ma bucur insa ca versiunea cealalta mi-a ramas in inbox.

  6. Andra says:

    Foarte frumos….

  7. Sabina says:

    Toti ne dorim fericirea … unii nu stim ce inseamna pentru noi sau pentru altii si nu o vedem …

  8. Andreea says:

    Absolut divin! E tot ce n-am putut pune in cuvinte vreodata! Felicitari!

  9. deeana says:

    Un suflet trist, intr-adevar, simte mai des nevoia de a scrie, de a-si impartasi durerea decat un suflet impacat si fericit…
    Felicitari! Esti foarte talentata si scrii foarte frumos. 🙂

  10. Alina says:

    superb articol!felicitari!

  11. IOGENIUS says:

    Mda, frumos! Stii ce spun eu, draga Eva?
    Niciodata nu vei sti ce inseamna adevarata fericire, pana nu te vei fi prabusit in prapastia blestemata si profunda a tristetii!
    Tu, ce parere ai?

    • Eva says:

      Nu ştiu…m-am tot gândit că unii oameni nu vor găsi fericirea niciodată pentru că îşi vor dori întotdeauna mai mult. Sau poate că o vor găsi atunci când vor obosi să alerge după „mai mult” şi vor invata sa se mulţumeasca doar cu… „mult”.

      • IOGENIUS says:

        „Mult” si „Mai mult” sunt doua masuri care depind de propriul sistem de valori pe care si-l creeaza fiecare individ in parte. Experienta durerii profunde, a unei tristeti care iti coboara pana in pantec facandu-te sa suferi si secandu-te atat de mult incat nici lacrimile sa nu-ti mai inunde sufletul searbad, ei bine, draga mea, acea suferinta te va invata atat gradele fericii cat si valoarea ei inestimabila! Atunci vei intelege cu adevarat indemnul latin: „CARPE DIEM!”. Sa ma urechezi daca gresesc!

        • Eva says:

          Probabil că n-am trăit încă acea suferinţă, aşa că acum nu-mi permit să te urechesc acum:) poate intr-o zi iti voi da dreptate.

          • IOGENIUS says:

            Sper ca ziua aceea sa nu ti se ofere niciodata! Fii fericita si pretuieste fiecare clipa pe care o traiesti. Caci asta este-adevarata fericire: A TRAI din plin, cu toata puterea si cu fiecare por al fiintei tale!

      • fpetcu says:

        subscriu. si nici atunci nu poti fii fericita fiindca te multumeste „mult” dar te sacaie din cand in cand ideea de compromis…etc. 🙂 poveste fara de sfarsit

  12. Vasile says:

    Nu există fericire mai mare ca aceea pe care o trăiești atunci cînd iubești.

  13. Georgiana says:

    De doua zile am descoperit postarile tale…Genial! nu am cuvinte…

  14. GABRIELA says:

    probabil ti se va parea un cliseu,dar ma regasesc enorm in ceea ce scrii… intr-adevar postarile tale sunt fantastice!!!

  15. Superb! Aș vrea să descriu cam ce simt după ce am citit asta, să spun cât de mult mi-a plăcut și cât de mult m-a atins, dar nu mi-ar ieși deloc. Sunt doar sentimente, iar astea nu prea merg descrise.
    Felicitări pentru bucățica asta de suflet pe care ai pus-o aici.
    Ce mi-a plăcut cel mai mult e asta : ” Tu îţi măsori iubirile prin suferinţă: cu cât suferi mai mult, cu atât iubeşti mai mult, iar asta e blestemul meu…că n-am să fiu niciodată dragostea vieţii tale pentru că n-aş putea nicicând să te fac să suferi.”
    Încă o dată, felicitări!

  16. tudor says:

    Foarte exact si precis descris o situatie concreta si corecta. thumbs up)
    /watch?v=NSoIWEGL1YM

  17. Găbiţaa says:

    Fiecare post de-al tau e magnific..dar asta..asta e cu adevarat genial..nu a gresit ala care a spus ca cele mai mari creatii se nasc din suferinta..FELICITARI! Tine-o tot asa!

  18. Beatrice says:

    Probabil ca suntem pradatori… Ne jucam cu prada si ne distram. Noi oamenii, ne credem buni, dar… Suntem duri. Cu cat alergam mai mult, cu atat mai bine… Crud, dar cred ca este adevarat. Satisfactia luptei…

  19. Stefan says:

    Desi multe fete/femei, baieti/barbati spun ca se regasesc in ceea ce ai descris. sunt de parere ca pana in prezent au existat putine persoane care sa ti se asemene. Pornind de la urmatorul fragment din descrierea ta: „iar tu eşti îndrăgostită de iubire.” doar despre o singura persoana cred ca a simtit la fel ca tine. Iti voi spune doar initialele sa vedem daca stii la cine ma refer. M.E.

    O zi buna si spor la scris,
    Stefan

    • Eva says:

      Hmm..un el, scriitor?

      • Stefan says:

        Mihai Eminescu. Sa imi spui daca gresesc! In plus ma astept si la cateva argumente pro sau contra! Si apropo de „Hmm..un el?” Care ar fi problema?

        • Eva says:

          Nu e nicio problemă, m-am gândit şi eu la el, numai că nu eram sigură. N-aş putea să-ţi dau argumente pro sau contra pentru că asta strict e părerea ta şi o respect. Cât despre mine, nu ştiu dacă mă pot compara cu un spirit precum cel al lui Eminescu, dar recunosc că m-a măgulit asocierea…

  20. delia says:

    esti ft talentata… felicitari!

  21. mihaela romascu says:

    Uite citeste blogul asta – e SUPER!

    https://journalulevei.wordpress.com/author/journalulevei/ Pup, M

    ________________________________

  22. Desy says:

    …inca o data ma uimesti,Eva!!!…nu stiu cealalta varianta,dar nu am nimic de obiectat la asta,ba din contra…:D…biiiig up!!!

  23. Teo says:

    Mi se pare frumos scris si in acelasi timp cred ca orice autor ar trebui sa isi asume o parte de resposabilitate pentru ce incurajeaza sau creeaza prin scrierile lui. Din punctul meu de vedere acest text incurajeaza (nu neaparat voit) la o identificare cu suferinta ca fel de a fi si la o auto-martirizare care este mult mai comoda decat a te debarasa de propriile proaste obiceiuri pentru binele propriu. Si cred ca este pacat pentru ca oricum asta poate fi o tendinta naturala a unor oameni, de a infrumuseta suferinta si a se scufunda in ea ceea ce nu cred ca este benefic nici pentru individ nici pentru societate.

  24. Andrei says:

    ai avut ceva activitate luna trecuta…sper sa scrii la fel de frumos si in februarie 🙂

  25. Savina says:

    nu ma satur sa te citesc!!!

  26. …Si acum, dupa citirea articolului ma intreb: oare eu nu stiu sa fiu fericita?…caci fericirile comune ma lasă rece…probabil ca iubesc mai mult zbuciumul,,,chinul,,căutarea..decit confortul,linistea si tot ce tine de o ,,relatie normală,,

  27. George says:

    Din nou un articol in care oarecum ma regasesc…Ma regasesc (culmea!) atat in el cat si in ea…Uneori ma intreb daca nu suntem pradatori, asa cum spunea Beatrice…Desi pradatori este un cuvant prea dur…Eu as spune „vanatori”…Vanam sentimente, vanam trairi, vanam mai ales suferinta doar pentru a le putea da mai apoi o forma artistica….Chiar aseara am citi despre un artist ceva de genul: „Suferea suficient de mult pentru a-i putea permite sa scrie si sa aibe succes…”

  28. George says:

    Tocmai ma intrebam cum de ma regasesc atat de bine si in el si in ea…Si probabil raspunsul e ca de fapt el nici nu e atat de diferit de ea…Din moment ce s-a putut indragosti de ea (si subliniez de ea) si nu de o idee de a ei inseamna ca stia ce il asteapta….Stia foarte bine ca va fi o iubire care provoaca suferinta si totusi a acceptat-o…Prin urmare nici el nu se deosebeste de ea…

  29. Așternut says:

    Reblogged this on asternut and commented:
    „” Mă întreb tot mai des, oare ce demon se ascunde în”mine” ?

  30. ZAHIRA says:

    „vrei să ai soarta tragică a eroilor din cărţile tale”…vreau sa iti cumpar cartile…te rog, spune-mi cum se numesc si editura si le gasesc eu ..te rog…simt ca scrii despre mine, sau scriu eu cu litere invizibile

  31. Sophie says:

    Suferinta e si ea o forma absoluta a trairii. Mai usor de atins de cat fericirea si mai usor de eternizat. Atingerea unui ideal, unei forme absolute poate aduce fericire. Chiar daca paradoxal trecem prin nefericire. Macar ne ridicam, iesim din banal.

  32. Dani says:

    O să preiau formula matematică a lui Victor Frankl :

    D[isperarea]= S[uferință] – S[ens]
    De îndată ce omul găsește un sens pentru suferința lui sau pentru viața sa în pofida suferinței , el devine capabil să o îndure și să nu ajungă la disparare )

  33. Ym says:

    Foarte frumos, ma regasesc in ceea ce ai scris,

  34. Diana says:

    e ca o scrisoare de la mine…..pentru mine 🙂
    dar ma tratez.
    stiu ca nu trebuie sa fie asa si exersez zi de zi cum sa aleg fericirea simpla in loc sa fug de ea

  35. theodoratheo says:

    Foarte frumos scrii…si cu sensibilitate! Imi plac oamenii sensibili! Ii ador! Dar nu-mi doresc sa fiu unul dintre ei. La ei, suferinta este dusa la extrem si, asa cum spune si scrierea ta, gasesc extazul in ea.
    Ultimul paragraf m-a dus cu gandul…deh! asa face gandul! umbla hai – hui, pe te miri unde! – la ce scria Margaret Mitchell In Pe Aripile vantului: „Nu mi-a plăcut niciodată să adun cioburile sparte şi să le lipesc la loc, spunându-mi că vasul e nou. Ceea ce s-a spart, s-a spart; şi prefer să-mi amintesc cu plăcere de vasul întreg, decât să-l am înaintea mea şi să-i văd crăpăturile, tot restul vieţii mele.„

  36. Yabu says:

    ce sa zic, sunt la fel de multe motive/ oportunitati de-a fi fericit (inuantificabile) ca si pt a fi nefericit. In both cases the thrill is always new.

  37. Larisa Maria Turcas says:

    Buna Eva! Sunt foarte curioasa cati ani ai, si mi-as dori sincer sa te cunosc mai bine. Si eu am un blog insa in ultima perioada nu m-am prea dedicat lui si am preferat sa-ti citesc tie articolele. Scrii foarte frumos si ma regasesc mult in ceea ce scri. Imi place ca esti ca mine, scri ceea ce simti…te pui cu totul in randurile astea si in felul asta te descarci oarecum. Asta e blogul meu http://larisa-turcas.blogspot.ro/ si daca ai chef vreodata sa citesti m-as bucura foarte mult.
    p.s.: Lasa-mi un mail sau un nume de facebook ca sa te pot contacta! 🙂

  38. Pingback: Resemnare (3) | Jurnalul Evei

  39. Patricia says:

    Foarte frumos,ma regasesc mult in ceea ce ai scris probabil ca avem si ceeasi zodie,as vrea sa ma deschid sa scriu si eu,dar am o teama,nu ma inteleg,nu o inteleg..

  40. Lore says:

    In urma cu ceva timp am cunoscut un om, un om deosebit de la care am avut de invatat numai lucruri bune, un om cu un suflet minunat si o inima mare, omul care ma facea sa zambesc in fiecare dimineata doar trimitandu-mi un simplu mesaj. Imi placea cum imi vorbea, ma privea, imi zambea, imi placea chiar si in momentele in care ma certa, amuzant, dar imi placea. Am gresit fata de el, am gresit prosteste in nebunia mea tampita cum zicea chiar el, mi-a parut rau, regretam faptul ca nu am stiut cum sa ma comport, regretam ca nu mai comunicam, dialogam cum o faceam o data, imi lipseau mesajele de dimineata, seara, mi-am pierdut si zambetul, nu mai aveam zmbetul larg, zambetul meu era unul stirb in coltul gurii… Mi-am dorit sa-i arat cat de mult inseamna prezenta lui in viata mea poate ca nu i-am demonstrat spus, transmis suficient, dar mi-am dorit sa stie ca-mi pasa de el ca inseamna ceva pentru mine in ciuda faptului ca relatia noastra se consuma mai mult prin intermediul telefonului…Ma gandesc la el, inevitabil gandul imi zboara la el si imi doresc sa fie din nou prezent in viata mea, el nu este doar un pasager in trenul vietii mele care coboara nepasator la prima statie, vreau sa fie un pasager care sa ma insoteasca in drumul vietii pana la ultima statie. Poate ca-mi doresc sa fie mai mult intre noi, mai mult decat o relatie de amicitie, probabil asta este si motivul pentru care in fiecare el in caut pe EL, ma arunc in bratele unui barbat pentru atentie, afectiune, cuvinte dulci, ma amagesc singura am ajuns sa ma multumesc cu putin cand de fapt eu imi doresc TOTUL il vreau pe EL langa mine, pe EL…Nu ma cauta, ma alunga, imi spune ca sunt o femeie perversa….perversa? De ce? Nu vreau sa-mi deschid sufletul in fata lui, vreau sa-l las sa ma descopere singur, nu stiu ce-i place la mine, dar eu in mod cert stiu ce-mi place la el chiar si seriozitatea lui care ma scoate din minti in momentele in care eu fac glume copilaresti, ochii si buzele lui ma fascineaza…Si poate drumurile noastre se vor intersecta candva…Eu in roz si el…

  41. Pingback: Doar trei bloggeri « My Blog

  42. awayfromsophie says:

    ce faci atunci cand nu mai poti simti, cand nu o mai poti lua de la capat chiar daca, in adancul tau, stii ca de data asta ar putea sa fie „Altfel”, cum privesti o persoana „noua” in ochi cand stii ca ai adormit cu o seara inainte sperand ca e „altfel” si gandul dezamagirii te-a trezi cu mult inainte de rasarit?

  43. gritto alex says:

    perfectiunea este griul dupa parerea mea negrul si albul formeaza perfectiunea devine grii..

  44. Opeth says:

    Hmm.. oarecum citind aceste randuri ma bucur gandidu-ma ca nu sunt numai eu singura care se simte asa.. singura care are o placere sadica de a suferii..Imi place durerea..imi plac certurile.. imi place sa fiu ranita .. vreau o dragoste ca si in carti.. cu fericire dar si cu suferinta…o dragoste care sa te faca sa treci prin toata gama de emotii..

  45. Pingback: Resemnare (3) | Jurnalul Evei

  46. mcooper801 says:

    foarte adâncă scierea ta….Doamne frumoasa si râvnită mai este fericirea si fiecare o vede in felul lui…..imi place zicerea ta…seara buna si mult spor in toate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: