Plecări

Imagine

         Şi pentru că acum nu mai simt nimic, pot să judec totul cu ochii reci ai raţiunii. Văd astăzi cum şi eu am plecat de multe ori fără să ştiu încotro mă îndrept. Am plecat fără să ştiu ce-mi lipseşte, fără ca măcar să ştiu ce caut. Oamenii mi-au spus cândva, demult: “Nu ştii tu ce-i iubirea, eşti prea tânără”, aşa că am plecat pentru că le-am dat dreptate lor şi nu mie. Mi-au sădit îndoiala în suflet şi de atunci “Crede şi nu cerceta” nu a mai avut valoare.

         Şi am plecat de fiecare dată când am auzit “Te iubesc”, am fugit de teamă să nu-mi fie sufletul încătuşat. Am fugit pentru că eram prea tânără ca să trăiesc “iubirea vieţii”, pentru că mă îngrozea “pentru totdeauna”. Am plecat pentru că am vrut să trăiesc, am vrut să colind prin alte lumi, să mângâi alte suflete. Am vrut să simt gustul altor buze cum îmi desmiardă trupul şi aud cum sună aceleaşi cuvinte fatale rostite de alte voci. Am vrut să văd cum se uită alţi ochi la mine şi să caut alte braţe care să-mi dea universul atunci când mă strâng la piept. Dar mai ales mi-am dorit cu disperare să mă absolv de vina de a fi lăsat oameni în urma mea…mi-am zis în gând că “aşa e cel mai bine” şi mă rugam mereu ca ceea ce caut să nu fie doar o goană după vânt.

         Şi ca un turist am căutat mereu alte locuri, alte anotimpuri, alte poveşti. Am cunoscut suflete care m-au cutremurat cu întunericul din ele, dar si fiinţe care m-au fascinat fără să-mi dau seama de ce, oameni care m-au făcut să simt chiar şi pentru o clipă că aş putea să rămân acolo, lânga ei. M-am hrănit cu afecţiune şi atunci ca şi acum, am trăit să respir iubire, cu gândul că inima mi-ar înceta a mai bate dacă n-aş mai simţi-o. Iubesc să iubesc, iubesc iubirea. Dar iubirile pe care le trăiam îşi pierdeau treptat din strălucire, aşa că am plecat mereu, gândindu-mă că lumea e mare şi încă n-am văzut tot. Aşa că am căutat alţi oameni, am trecut prin vieţile lor şi am plecat apoi, convinsă că aşa e cel mai bine. Am plecat cu inima împăcată, ştiind că n-o să pot da totul şi că ceea ce aveam să primesc nu îmi va fi fost de ajuns.

         Cumva, când am hotărât să rămân nu am avut lângă cine. Sau poate că am avut, cam cât timp i-a luat iubirii să se nască în inima mea. Şi când am spus “Te iubesc”, pentru prima dată nu mi-am mai dorit să plec. Atunci mi-a spus că trebuie să plece. Şi n-am putut să înţeleg “De ce?”, de unde nesincronizarea? Şi atunci am realizat:

      „Bogatul nu crede săracul şi sătulul nu crede celui flămând”. Plecăm cu toţii la un moment dat în viaţă, dar nu ne gândim la asta decât atunci când suntem noi cei lăsaţi în urmă, abia atunci începi să înţelegi. Când ai puterea să pleci e simplu, să rămâi în urmă e greu. E greu până când începi să nu mai simţi nimic. Şi apoi e greu iar să mai simţi ceva.

Despre Eva
Please don't romanticize me. I am not who you think I am.

33 Responses to Plecări

  1. E greu de ambele parti. E greu cand pleci, e greu cand ramai. Si vine o zi in care le iei pe toate la rand si cauti sa afli raspunsurile… dam ce putem, cum putem si cand putem. Nu e vina nimanui, de fapt. E asincron lumea.

  2. Losty88 says:

    Uneori mai bine pleci spre nicaieri decat sa ramai intr-un loc de care nu apartii.

  3. D ... says:

    Cutremurator, dar perfect adevarat, nu am cuvinte, ma regasesc total …

  4. Madalina says:

    asta e adevarul : greu iubesti si greu uiti 😀

  5. Hapciu! says:

    Nu pleca atunci cand e mai bine sa stai, si nu sta atunci cand e mai bine sa pleci.

  6. vladvvlad says:

    Imi place ca scrii din suflet, ca asterni in aceste articole ceea ce simti. Astept totusi cu interes un articol cu un subiect vesel…

    • Eva says:

      Am incercat, dar nu mi-a iesit. Poate ar trebui sa fiu si eu vesela ca sa fac asta; dar daca o sa fiu vesela, nu cred ca o sa-mi mai „arda” de scris 🙂 we shall see

  7. Movi says:

    Plecarile au si ele rostul lor… ce am observat eu pana acum este faptul ca uneori ne temem de anumite lucruri, ne temem de esec insa doar si prin astfel de momente ne putem da seama cam ce vrem cu adevarat. Oameni sunt schimbatori de cele mai multe si este si firesc sa fie asa pentru ca fiecare ne cautam propria noastra identitate. Intr-o lume tot mai ipocrita si bazata pe efect de turma putini mai reusesc sa se descopere pe sinte, sa isi formeze propriul caracter. Acest „Te iubesc” multi se avanta sa il rosteasca asa la orice bataie de vant insa putini apuca sa il si inteleaga cu adevarat… In timp iti vei da seama Eva si care este drumul tau si indiferent de destinatie tot ce aduni pe parcurs iti va fi da satisfactie. La fel ca si un turist care calatoreste de placere si face poze mai peste tot pe unde ajunge, fragmente de viata pe care le surprinde si aproape le simte daca nu atunci cu siguranta peste multi ani si ani cand le va revedea.

    Si intre timp nu uita: http://youtu.be/sng_CdAAw8M

  8. l'enfant says:

    Mi s-a spus că „nimeni nu pleacă să vâneze vise. Nici măcar nu iese pe uşa pentru asta. Nimeni nu poate pleca dacă are pentru ce să rămână”. A greșit.
    Doare, dar nimic nu e întâmplător, iar fugile tale nu ar trebui sa aibă urme de regret. Îmi port cicatricile cu zîmbetul amar pe buze.

  9. Sophie says:

    Doamne , Eva, voiam sa pun aici in comentariu intre ghilimele pasajul de la inceputul paragrafului pentru ca ma regaseam 100%! Apoi am citit restul si ar fi idiot sa pun tot textul in ghilimele. Dar acest pasaj : „Nu ştii tu ce-i iubirea, eşti prea tânără”, aşa că am plecat pentru că le-am dat dreptate lor şi nu mie. Mi-au sădit îndoiala în suflet şi de atunci “Crede şi nu cerceta” nu a mai avut valoare” inseamna ca ai regretat vreodata plecarea ta? Independent de ceea ce ti-au sadit cei din jur ti-ai dat seama ca ai plecat cand iubeai? Si daca ai plecat cand iubeai, ai plecat constienta de acest lucru din frica de iubire ” eterna”? Sau pur si simplu frica ta se manifesta la ideea unei relatii lungii, unei iubiri de durata, fara sa aiba legatura cu vreun sentiment de iubire? De fapt, la dracu cu toate intrebarile astea intortocheate, mai simplu, ai iubit cu adevarat o persoana Eva, sau doar franturi din persoane, doar iubirea in sine?

    Referitor la raspunsul tau catre unul din cititorii tai, nu cred ca o sa mai ai chef sa scrii cand nu vei fi trista. Poate nu am dreptate pentru ca judec prin propria mea imposibilitate. Dar eu tot ce scriu pe blog, scriu nu neaparat cand sunt trista, dar macar cand am o urma de nostalgie, o urma de frustrare. Pe de alta parte, ma constrazic un pic, dar cred ca vei scrie continuu, dar nu constant. Pentru ca oamenii nu sunt niciodata pe deplin fericiti. Vei cauta din dorinta de a scrie acel colt inca ranit din tine si vei gasi mereu o oaza de inspiratie..

    • Eva says:

      Cred ca am iubit la fiecare persoana Ceva, dar niciodata Persoana cu totul. Insa nu imi pierd speranta ca se va intampla si asta candva, mi-o doresc.

      Nici eu nu sunt convinsa ca voi mai scrie daca voi fi fericita. Chiar si acum, cand ma simt oarecum „bine”,nu prea mai scriu. Pentru ca e bine si n-am despre ce sa scriu, Si cat urasc sa fie „bine”…

  10. lume asincrona? as putea spune orgolioasa mai degraba, un fel de mecanism de aparare antialgic. doare orgoliol atins de superioritatea unuia din partile cuplului.. cind decizi tu sa pleci, doare ca nu a insistat, cealalta persoana, sa ramii. doare ca a renuntat asa usor, incit ti-a permis sa pleci. cind esti lasat de un „plecat” doare si mai tare pentru ca pe linga sentimentul de „parasit, lasat, refuzat” mai e si orgoliul pe care-l sacrifici in momentul cind insisti. apoi cind resusesc sa se readuca in relatie, se reiau frustrarile si rolurile de „plecat”/”parasit”, nici nu mai stii pe care-l joci, poate pe ambele in acelasi timp neintelegind cine de de ce… te resemnezi, o lasi totul dracului, cu promisiunea ca a fost ultima data, dar…

  11. R. says:

    cum iti faci curaj sa pleci?cum poti alege intre inima si creier?

  12. În viaţă e bine să ştii când trebuie să rămâi sau când trebuie să pleci. Pentru cea din urmă variantă îţi trebuie curajul de a înfrunta neprevăzutul. Dacă îl ai, e foarte bine!

  13. Laura says:

    Buna.Stiu ca cel mai probabil nu o sa citesti sau sa raspunzi la acest mesaj,dar am zis macar sa incerc.Ma intrebam daca imi poti spune si mie cum se face un blog,pt ca nu am nicio idee si imi doresc si eu foarte mult…As aprecia enorm daca ai raspunde,chiar daca datorita lipsei timpului raspunsul va fi negativ.Multumesc!

  14. Naomikko says:

    Când ai puterea să pleci e simplu, să rămâi în urmă e greu. E greu până când începi să nu mai simţi nimic. Şi apoi e greu iar să mai simţi ceva. – Perfect. Pur si simplu perfect 🙂

  15. abia de curind am gasit blogul tau si deja ador articolele tale …….imi place ceea ce scrii …..ma regasesc in textele tale…….mia placut enorm fraza ¨Şi am plecat de fiecare dată când am auzit “Te iubesc”, am fugit de teamă să nu-mi fie sufletul încătuşat. ¨ ma regasesc in ea 100% 😦

  16. FreeSpirit says:

    bine le zici 🙂

  17. null says:

    dureros si… banal. Mare bucurie macar stilistica persista, de alt fel mas opri la prima fraza.

  18. ana-maria says:

    anamaria @ ma fascinezi ! tot ceea ce scrii…e parca scris de mine …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: