Alb negru

10088a280a010699486a45e8d98631f2           Ştii, Parisul nu mi s-a părut niciodată mai puţin romantic ca atunci când l-am văzut cu tine. Toate oraşele mari, mai cu seamă acest axis mundi al iubirii, poartă în ele povara atâtor suflete rătăcite care îşi cauta regăsirea acolo. Ne-am căutat şi noi unul pe celălalt printre cohorte de îndrăgostiţi, de parcă n-am fi ştiut că ne-am pierdut demult unul de altul. Dar poate că nici nu ne-am întâlnit vreodată, ci doar am rătăcit bezmetici în golul dintre noi, şi împiedicându-ne când şi când ne ceream scuze pentru fluturii rebeli care dădeau să prindă aripi. Dar în ziua aia, când te-am luat de mână şi cuvintele mi-au părăsit buzele îngheţate, am ştiut că dezbracandu-te de haină, mâinile şi-au croit drum printre coastele tale şi atunci ţi-am simţit pentru prima dată inima pulsând între palmele mele.

De când nu ai mai privit cerul?
Nu ştiu, parcă de o eternitate…

           N-am fost nicicând mai aproape de tine ca atunci şi nicăieri nu mi s-a părut cerul mai departe ca în Paris. N-am simţit nicicând că eşti a mea mai mult ca în clipa aceea, când ridicând privirea spre cer ţi-ai lăsat sufletul nesupravegheat în mâinile mele. Dar am văzut apoi că la Paris cerul poate fi atins doar cu privirea. El rămâne departe, e departe…iar romantismul oraşului se risipeşte, la fel cum, cu toată grandoarea lui, Turnul Eiffel păleşte şi el în fata înălţimii aşteptărilor noastre. Mi-a fost clar atunci că greutatea viselor pe care le-am purtat in bagaje pana acolo afunda tot mai mult Parisul în neputinţă, distanţându-ne de cer. Vezi tu, astea sunt lucrurile care depărtează oamenii. Oraşe prea mari, aşteptări prea mari, vise prea mari, vorbe prea mari, în definitiv, dacă nu ne aflăm în pat, orice lucru mare naşte prăpăstii între noi.

        Iar când mi-ai întors spatele în marea aia de oameni, m-am simţit atunci mai singur ca oricând. Pentru unii iubirea se naşte la Paris, alţii o reînvie, noi am îngropat-o acolo.

Despre Eva
Please don't romanticize me. I am not who you think I am.

7 Responses to Alb negru

  1. Dezaripatul says:

    Deşi poate este o simplă metaforă, sau mai mult de atât, cred că dragostea nu ţine de un loc anume, un oraş, sau o etichetă, oricât de sofisticată poate fi. Eu cred în dragostea în care îţi aminteşti locul, ziua, ora, minutul şi secunda primului sărut, în care explozia sentimentelor se revarsă în respiraţia unită a celor doi, şi locul, ziua, ora şi minutul în care mâinile s-au desprins pentru ultima oară, într-un dans melancolic de inimi înlăcrimate şi amarul gust al eşecului. Restul sunt simple şi pure detalii.

  2. Esti un artist exceptional…felicitari ptr tot 🙂

  3. Colors says:

    Nu cred ca iubirea poate fi ingropata.Odata nascuta, dainuie in eternitate. E o formula simpla.
    Insa apoi intervin diversele lucruri care departeaza oamenii. In primul rand asteptarile. Posesivitatea. Conceptul de totul sau nimic. Odata introduse aceste lucruri in ecuatie, nu se mai gaseste raspunsul. Fiecare ajunge la un alt rezultat. Si ajungi sa pui punct…sa nu mai incerci combinari de n luate cate k care complica si mai mult problema, in loc sa o rezolve. Insa ai impulsul sa te intorci si mai schimbi variabilele, incerci o alta formula. Poate nu ajungi la un rezultat, mototolesti foaia si o arunci la gunoi. Apoi, candva, din nou, incerci sa o rezolvi in cap…si te obsedeaza…si simti ca e haos in mintea ta…calculele sar de la o variabila la alta….cand de fapt totul a pornit de la o formula simpla…

    Suntem egoisti si mereu nemultumiti, ne place sa ne complicam viata 😦

  4. Roxanne says:

    Nu mi-as fi putut descrie mai bine prima vizita la Paris!

  5. bigotti says:

    Imi plac foarte mult metaforele pe care le folosesti.
    Din pacate ceea ce vrei sa ingropi nu rămâne cu totul îngropat, te trezesti cu spiritul, amintirile, gesturile bantuidu-te zi de zi. Seara adormi cu acelasi zâmbet in minte. Dimineata te trezesti cu acelasi gust amar si cu imaginea de „buna dimineata iubita mea” in minte iar pe parcursul zilei… E groaznic. Si stai si te gândesti… Oare astea cum sa le ingrop? Iubirea am îngropat-o impreuna… Dar amintirile, durerea din piept, lacrimile… Cum scap de ele?!

  6. Edena says:

    Vroiam să îţi spun că ador fiecare lucru pe care îl postezi.Şi eu încerc să scriu,dar mai am mult de lucru în privinţa asta.Ai şters cumva din postările mai vechi?Nu mai găsesc acea postare cu dimineaţa petrecută la fereastră cu el….Merci oricum
    .Eşti minunată Eva!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: