Marea

f07093aeb93ed554d6b8163c3b352d6d

          Eu nu ştiu să înot. Îmi place nespus de mult marea, dar nu ştiu să înot. Iubesc liniştea şi muzica, iar marea mi le aduce pe amândouă. Iubesc şi albastrul, dar asta ştiţi deja… De abia aştept să fug la plajă, să stau pe nisip şi să mă dezbrac de toate. Să las în urmă gândurile, grijile şi iubirile, să mă dăruiesc marii aşa cum nu m-a avut nimeni vreodată. Asta o să fie păcatul meu. Şi la fel ca un bărbat pe care nu-l prinde niciodată dimineaţa lângă aceeaşi femeie, voi pleca în zorii zilei împăcată, fără să privesc în urmă, cu inima plină şi cu gândul că măcar pentru câteva clipe i-am aparţinut numai ei.

        Şi îmi place să scriu. Nu ştiu dacă vindecă răni sau pur şi simplu mă face să nu le uit, dar găsesc aşa liniştea care atât de mult îmi lipseşte. Mă gândesc uneori că e tot un soi de autoflagelare, dar mai contează asta atunci când îţi face plăcere?

%d blogeri au apreciat: