Confesiune

Imagine

Iubesc ploaia.
Iubesc mirosul de iarbă spălată de ploaie
şi dimineţile cu soare când
numai asfaltul umed îţi aminte ce s-a întâmplat
cu o noapte înainte.
când nu mai trebuie să
îţi aminteşti trecutul
pentru că e aici
prezentul.
Iubesc mirosul ei,
al ploii,
şi mirosul lui.
Iubesc ploaia
şi vara
şi pe el
picăturile degetelor lui
pe pielea mea
Iubesc nopţile lungi
cu ferestre deschise
şi ploile nesfârşite.
Şi momentele în care mă priveşte
şi zâmbeşte.
„La ce te gândeşti?”
„La nimic”
Să te uiţi la cineva şi să nu mai poţi
decât
să respiri
E perfect.
Am două anotimpuri preferate:
ploaia
şi iubirea.

Teama

Imagine

         Port cămaşa despre care-mi spuneai cât de bine mi se aşază pe sâni şi îmi plimb gândurile prin casă. Eşti cu mine la fiecare pas. Port ca o cruce mirosul tău pe trupul meu şi toate gândurile mele sunt despre tine. Parfumul bărbătesc amestecat cu dorinţa îmi mângâie pielea, iar prin venele mele curge sângele tău…fiecare celulă din mine strigă după tine. Timpul sta în loc şi îmi simt capul greu fără să ştiu la ce mă gândesc; muzica curge pe fundal fără să o aud; mi-e dor, mi-e sete, îmi lipseşte.

           Îmi lipesc fruntea de fereastra rece, poate doar aşa o să-mi îngheţe gândurile. Am o inimă cu aripi să zboare şi o minte care o ţine în lanţuri. Curajoasă, inima întreabă “De ce nu?”, iar mintea, sceptică, e gata oricând să îi dea un infinit de “Pentru că…”. Mi-e greu.

             Mă ghemuiesc în fotoliul pe care m-ai avut cu o seară în urmă şi numai cât închid ochii te simt. Îţi simt răsuflarea pe gâtul meu, iar barba ta aspră îmi zgârie pielea fină. Strâng ochii cât pot de tare, poate aşa o să dispari. Când îţi simt gustul de vin amestecat cu tutun, mă trec fiori prin tot corpul. “Pleacă!”, îţi strig, şi arunc cămaşa de pe mine. Îmi vine să urlu, să plâng. Dar ce plâns e mai greu decât cel pe care-l aud doar patru pereţi? Ce tristeţe e mai tristă decât teama de fericire? Eşti în mine acum, unde să fug de tine? Mi-e frică.

Simt iubirea cum mă ia în braţe,

Când tot ce-mi doresc

e să nu mai simt nimic.

Băieţii de prin cluburi. Studiu de caz

The-Boys-from-Girls-for-GQ-Style-by-Terry-Richardson-650x433

               De weekend-ul trecut mă tot ţin să scriu articolul ăsta şi iată că, într-un final, este gata. Îi mulţumesc pe această cale bunei mele prietene, Cristina, care s-a ţinut de mine să dezvolt ideea si m-a insotit in „recunoastere”, cititorilor mei (care văd că sunt tot mai mulţi:) ) şi, bineînţeles, băieţilor din cluburi…care au servit drept material didactic:)) Pentru că da, despre ei o să vorbesc astăzi. Mai exact, am să trec în revistă tipurile de băieţi pe care sunt sigură că nu îi întâlnesc doar eu atunci când ies în weekend să dansez. Aşadar, să dăm drumul studiului de caz:

–          Filosoful este cel care deschide lista. Toate fetele îl ştiu, e cel care vine la tine cu un aer uşor trist, gânditor, ceea ce te face să te întrebi dacă nu cumva a încurcat clubul cu biblioteca. Sparge gheaţa cu replici de genul: “De ce o fată frumoasă ca tine e aşa tristă?” şi abordează subiecte care n-au nicio legătură cu locul în care se află: nemurirea sufletului, sensul vieţii, dragostea adevărată s.a.m.d., ba chiar are impresia că te cunoaşte de o viaţă: “Se citeşte o tristeţe în privirea ta, cu siguranţă ai suferit o dezamăgire în dragoste”. Mda, sufăr poate doar din cauza lipsei tale de inspiraţie. Pe el poţi să îl întâlneşti oricând de la începutul serii până spre dimineaţă şi vei observa atunci că alcoolul nu face decât să îi accentueze latura filosofică: “Ce zici, papuşe, banii aduc fericirea?”.

–          Ameţitul. El este cel mai amuzant:)) Vine la tine pe trei cărări şi cu paharul în mână, cu 3 – 4 nasturi descheiaţi ca să fie la pecho gol, iar până să ajungă înapoi la masa lui mai face opriri pe la vreo două – trei fete. Îl recunoşti după zâmbetul larg şi cămaşa pe jumătate ieşită din pantaloni, dar mai ales după mireasma de alcool care te “îmbie” atunci când încearcă să te agaţe. Şi uneori chiar te agata pe bune…de gât…sau cine ştie, te-o fi confundat cu vreun “pretenaş” de-al lui. Aburii alcoolului, bata-i vină! S-ar putea să-l vezi, mai apoi, dansând pe bar sau pe lângă bar (depinde acum şi de cât de ameţit este), unduindu-se lasciv pe lângă o domnişoară la fel de ameţită ca el.

–          Intelectualul. Spre deosebire de filosof, intelectualul nu propune subiecte de discuţie din cărţi pentru că este el deja o persoană foarte interesantă. Aţi putea, de fapt, să îl discutaţi pe el pentru că are o experienţă de viaţă într-atât de vastă, încât e posibil să ai nevoie şi de un pix şi-o foaie ca să iei notiţe. Foloseşte cuvintele dintre cele mai elevate, iar dacă eşti mai norocoasă de fel, o să-ţi dea şi câteva sfaturi. E plin de el şi se consideră un fel de “outsider”, net superior celorlalţi, iar tu ar trebui să fii extaziată că respirati acelaşi aer…dar mai ales pentru că te-a abordat pe tine dintre atâtea fete care sunt gata, gata să-i pice la picioare! Într-un final te va întreba zâmbind amar: “Îţi place clubul/barul/localul ăsta?” cu o expresie a feţei care parcă te îndeamnă să spui că “Nu”. Iar dacă pici în capacana, urmează întrebarea “Vrei să mergem în altă parte?”.

–          Străinii. Trăim într-un oraş mare şi e absolut imposibil ca o fată să nu fi întâlnit măcar o dată un străin în club. Englezi, francezi, arabi, tunisieni, iordanieni… etc. etc. vin la tine cu replica: “Hello, where are you from?” :)))) de la mama de acasă, d’oooh. Dacă vrei să scapi de ei le bagi un “Mi no spik ingliş”…iar dacă din nu ştiu ce motiv dai curs conversaţiei (poate vrei să exersezi limba engleză:)) ) de cele mai multe ori o să descoperi nişte oameni de treabă. Chiar mai de treabă decât românii, dacă stau bine să mă gândesc, din simplul motiv că se simt oarecum stingheri într-o ţară străină şi cauta să îşi facă noi prieteni/cunoştinţe.

–          Bătrâneii. Aceasta este o categorie care îmi displace total. Bărbaţi care au copii de o vârstă cu tine, ba chiar şi nepoţi, dar umblă creanga prin cluburi în căutare de fete care să-i facă să se simtă mai tineri. Nu pot să glumesc pe subiectul ăsta şi nici nu vreau să mai spun decât că e trist să vezi cum, în cele din urmă, găsesc ceea ce caută.

–          Păpuşile masculine. Ei sunt băieţii frumoşi, care trag zi de zi de fiare la sală şi arată mereu ca scoşi din reviste. “Când pui mâna pe ei se încordează”, vorba Cristinei :)) Nu prea o să-i vezi amestecaţi în mulţime, de obicei stau pe margine analizând şi nici nu e nevoie să facă vreo mişcare pentru că oricum vin fetele la ei ca muştele la miere. DAR atunci când le atrage atenţia cineva fac ei primul pas şi nu prea am auzit cazuri în care să fi fost refuzaţi. Nu ştiu ce IQ au, dar să fim serioşi…în club mai contează asta?:))

–          Şi ultima categorie, dar nu cea din urmă: băieţii care se uită insistent la tine toată noaptea, dar nu-şi fac curaj să vină să te abordeze:)) M-am gândit, m-am răzgândit, dar lor n-am ştiut cum să le spun. Cert e ca ei sunt cei care stau de partea cealaltă a barului sau la câteva mese distanţă şi te analizează din cap până în picioare. Am tras concluzia că genul ăsta de băiat aşteaptă să fie el agăţat: menţine contact vizual continuu, îţi zâmbeşte şi îi dai undă verde zâmbindu-i înapoi (dar chiar şi aşa nu face nimic), iar la un moment dat, total nedumerită, te uiţi atent în jur să vezi dacă într-adevăr pe tine te soarbe din priviri sau doar ţi se pare. Într-un final, când ţi-ai pierdut orice speranţă că va face vreo mişcare, îl vezi că se ridică şi se îndreaptă spre tine. Tu iei poziţia de atac: spatele drept, sugi burta şi capul sus. Dar ţeapă, se duce doar la baie:))

Ar mai fi şi cei care ne plac şi cărora poate că le dăm numărul de telefon ca să vorbim şi a doua zi, dar din motive lesne de înţeles, pe ei nu o să îi analizez în postarea aceasta. În mare, cam astea ar fi tipurile de băieţi pe care i-am observat în cluburi. Aveţi completări? :))

%d blogeri au apreciat: