Cum îl văd eu pe Bukowski?

b620cf701fdf10808a06131ef7403100

Ca pe un personaj care îşi poartă paşii pe o scenă în faţa întregii lumi, stigmatizat şi blamat, un individ notoriu supus privirilor dezaprobatoare ale oamenilor indignaţi de viciile sale. Un personaj îndrăgostit fără scăpare de propriii demoni: ţigări, băutura, sex, nebunie, singurătate şi scris, îi strânge la piept şi îi îmbrăţişează cu dragoste, îi iubeşte pe toţi la fel de mult, întorcând spre public nu aceeaşi privire dezaprobatoare, ci o nepăsare crudă şi rece, el e un personaj de pe altă lume. Bukowski e supraom, îşi trăieşte existenţa pe pământ, dar fără să se amestece printre noi, e un geniu scriind despre oameni, dar recunoaşte că animalul numit societate îl îngrozeşte, spune că nu ne urăşte, dar se simte mai bine înconjurat doar de singurătate, nu caută să se facă agreat şi nici nu are nevoie de asta. E un bagabond vulgar, imoral, un beţiv decadent, dar îi face al naibii de multă plăcere să fie aşa, parcă îl şi văd rânjind, întrebându-ne printre două fumuri de ţigară, “Şi ce dacă?”.

Cine poate să înţeleagă demonii unui scriitor? La mulţi ani, Mr. Bukowski!

“great writers are indecent people
they live unfairly
saving the best part for paper.

good human beings save the world
so that bastards like me can keep creating art,
become immortal.
if you read this after I am dead
it means I made it.”

 Charles Bukowski, The People Look Like Flowers at Last

%d blogeri au apreciat: