Într-o zi

6cdab79d53d8ac51ad1e59341b94a2f3

Într-o zi, nu ştiu când,
o să te trezeşti cu un gust cunoscut pe buze,
dar nu îţi vei aminti al cui e
şi îmi vei respira mirosul
fără să ştii că al meu e.
Mâna ta adormită va întâlni printre aşternuturi
forme străine
pe care degetele nu le cunosc,
care nu se potrivesc,
care nu se împletesc cu pielea ta,
cu răsuflarea,
asa cum patul tău
poarta forma coapselor mele
firesc, cum cămaşa ta
era făcută pentru mine.
Şi o pereche de buze te va săruta,
dar nu pe colţul gurii,
pentru că ele nu ştiu cum îţi place ţie.
Îţi vei fi ras barba de mult,
iar pe noi ne va lega ceva:
uitarea
de la un capăt al lumii la altul.
Doar cămaşa
îţi va aminti
că ai iubit,
dar nu vei şti pe cine.

Despre Eva
Please don't romanticize me. I am not who you think I am.

29 Responses to Într-o zi

  1. svandreea says:

    pe care degetele nu le cunosc*

  2. Pingback: Într-o zi | mitusca

  3. olis says:

    Şi vei netezi părul scurt plimbîndu-ţi mai departe degetele pe spatele ei, tu, uitînd ca părul meu e lung şi ondulat…degetele nu..

    • Și te vei grăbi spre bucătărie să pregătești cafeaua, nici prea dulce, nici amară…. însă îți va șopti că bea ceai verde, tu fiind convins că ceea ce vrea e cafea…
      Și îi vei căuta cu îndârjire schimbările de stări din timpul în care își soarbe ceaiul/cafeaua sau orice ți-a venit la îndemână să-i oferi, dar nu vei găsi decât același chip ce nu indică vreo trăire, pentru că într-un final…ea nu este cea pe care se mulează perfect cămașa și patul tău…

  4. Raluca Mdl says:

    toti trecem la un moment dat printr-o experienta de genul acesta. si intrebarea care ne macina e : ce e mai bine, sa iubesti si sa suferi sau sa nu iubesti niciodata?

  5. Gabriela says:

    E frumoasa și tristă cămașa aceasta a unei iubiri pierdute la capatul lumii.

  6. Carmen says:

    Asta-i pedeapsa…,,Doar cămaşa îţi va aminti că ai iubit, dar nu vei şti pe cine.” Profund si dureros…pentru cel care n-a stiut sa aprecieze si sa pastreze iubirea impartasita.

  7. Ender says:

    Nu sunt critic, si nici nu voi critica, ci imi voi afisa surprindere fata de creeatia de mai sus.
    Frumoasa compozitie cu transpuneri controversate de dor.

  8. aglaiarosu says:

    ce bine zicea Eminescu despre amagiri si promisiuni/vise ce nu pot nici 1000 sustine ! …

  9. lian says:

    esti superba, eva! 🙂 te admir enorm. si in tacere, de cele mai multe ori. totusi, nu pot sa nu ma intreb daca tot tu detii si Jurnalul unei Eve http://jurnaluluneieve.wordpress.com/ … sau e doar o coincidenta. nu, nu vreau sa ma gandesc la plagiatori… stiu ca ai destui. ma supara treaba asta, cand iti vad cuvintele intinse peste tot, uneori deformate sau folosite ca etichete pe borcane care nu le merita. vreau doar sa stiu… daca mai merita pentru mine sa poposesc acolo. Iti multumesc. clipe minunate iti doresc! 🙂

  10. Luciana says:

    M-a atins ciudat de mult. Nu imi place.

  11. paunaoana says:

    Cat de frumooos……mi-a trezit rani mai vechi si amintiri…

  12. ploaia says:

    Multumesc pt gandurile pe care le impartasesti cu noi. Tocmai trec printr-o despartire si sunt foarte trista, dar iti citesc blogul si parca mai imi revin pt ca ma simt inteleasa . Te pup si sper ca intr-o zi sa gasesti iubirea asa cum o meriti. Pari o persoana dulce si romantica si sper sa intalnesti pe cineva care sa aprecieze asta;)

  13. Irina Parvan says:

    Scrii deosebit de frumos. Te admir si invat de fiecare data cate ceva din postarile tale. Felicitari si mult succes in continuare!

  14. Petru says:

    Am imbracat intr-o zi o camasa alba si chiar sentimentul asta l-am avut: ca am iubit pe cineva demult si nu mai stiu pe cine. Ulterior fidela „nostalgie” a tinut mortis sa imi aduca aminte…

  15. Pingback: Într-o zi | studentladragoste

  16. Tudor Serban says:

    si totusi uitarea…e o mare amagire…
    intr-o zi, fara sa vrei si fara sa stii de ce amintirile vin navala peste tine, dureroase si de neoprit, iar durerea revine de parca totul a fost ieri, parca simti inca in asternut parfumul lui si la orice zgomot te astepti sa-l vezi intrand pe usa si viata sa isi reia cursul normal…
    tot speri ca esti prada unui cosmar si astepti clipa salvatoare cand te vei trezi, dar visul urat se reia, iar si iar, tu esti prizoniera lui fara putinta de scapare…

  17. Magda says:

    offf cat doare dorul…de imi sfasie sufletul….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: