A doua şansă

Imagine      Eu nu cred în a doua şansă. Cred că cei care te rănesc o dată o vor face şi a doua oară atâta timp cât le dai ocazia. Nu cred în a doua şansă şi cu toate aceasta de multe ori ajung să o ofer, pentru că oricât de cerebrală aş fi ca om, raţiunea nu are nicio şansă în fata afectului. Şi de multe ori nu îi iertăm pe cei care ne-au greşit, ci doar ne mai acordăm nouă şansă de a încerca încă o dată în numele unor momente frumoase din trecut, pentru că suntem naivi în speranţa că le-am mai putea trăi încă o dată. Dar există oameni care te rănesc atât de tare, încât pur şi simplu pe ei nu vrei să îi mai ai în preajmă. Lor pur simplu nu poţi să le mai dai ocazia să te lovească din nou; spui că nu îi urăşti, nu le porţi resentimente, eviţi pe cât posibil să vă întâlniţi, iar dacă îi întâlneşti pe stradă poţi să le zici “bună” din politeţe după care întorci capul pentru că nu îi mai poţi privi, însă singurul lucru pe care îl doreşti de la ei este să stea cât mai departe de tine. Dacă ai avea ocazia să le faci rău, nu le-ai face, dacă ţi s-ar oferi şansa să le întorci loviturile, nu ai lua-o. Tot ce vrei e… nimic. Paradoxal, ajungi să fii implacabil tocmai cu cei care cândva au însemnat cel mai mult pentru tine. De ce? Nu ştiu. Poate că asemenea celor supuşi la chinuri groaznice ajungi în cele din urmă să fii nepăsător pentru că nu ar fi posibil să ţi se facă un rău mai mare, poate că ai fost lovit atât de tare încât ţi-a amorţit sensibilitatea, iar întâlnirea cu cei care ţi-au greşit cândva nu îţi mai provoacă acum nici măcar o tresărire. Poate…

     Sunt oameni care se exteriorizează, care vorbesc, ţipă, lovesc, oameni care bat cu pumnul în masă şi dau din picioare, cei care azi îşi strigă durerea în gura mare fără nicio reţinere pentru că asta îi vindecă, iar mâine îşi spun zâmbind amar “Ei, şi ce dacă?” şi sunt pregătiţi să meargă mai departe. Dar oricât de zen ai fi, vine momentul în care pur şi simplu nu mai ai putere să faci asta, când în blocaj emoţional durerea devine oboseala şi apatie, iar unica opţiune care îţi mai rămâne este să pleci pentru ca asta e singurul lucru uman pe care îl mai poţi face pentru tine. Treci podul, după care îi dai foc, te ridici şi te duci unde vezi cu ochii fără să mai laşi vreo cale de întoarcere. Există, însă, oameni pe care de acum nu pot să îi mai priveşti în ochi, pentru că ai trecut podul purtând bagaje grele după tine.

     “Iert, dar nu uit” – astea sunt cuvintele amare pe care ni le spunem după fiecare trântă pe care o luăm, convinşi că neuitarea inseamnă maturitate şi că dacă aruncăm la îngrămădeală în traistă toate relele care ni s-au făcut şi le purtam cu noi la fiecare pas în lume, atunci nimeni nu are cum să ne mai atingă vreodată. Asta ne spunem, convinşi că nu am pus nimic la suflet, ci doar am adăugat încă o lecţie învăţată din cartea vieţii, fără să ne dăm seama că strângem în inima noastră atâtea vechituri, încât într-o zi n-o să mai putem deschide uşa să poftim pe cineva acolo. Oare ierţi cu adevărat, dacă nu poţi să uiţi? Cum poţi să spui că ai iertat, dacă nu eşti în stare să te mai uiţi la omul acela ca înainte, dacă duci cu tine neuitarea la fel cum un deţinut poartă un lanţ cu bilă, condamnat să nu se mişte niciodată din loc? Şi de ce ai spera la un nou început când ştii că lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel? E ciudat să te întâlneşti cu cei care au făcut parte din viaţa ta la un moment dat şi să îi priveşti acum ca pe străini. Te întrebi când şi de ce, încerci să-ţi dai seama cum s-a ajuns aici şi ce ai fi putut face altfel. Chiar poţi să ierţi, dacă nu uiţi? Şi mai ales, eşti un om rău pentru că nu poţi să uiţi?

Despre Eva
Please don't romanticize me. I am not who you think I am.

68 Responses to A doua şansă

  1. Andrei says:

    Nici eu nu mai cred în a doua șansă. A trebuit să încerc ca să văd că de multe ori a doua șansă înseamnă reeditarea primei povești.
    Ca să ierți cu adevărat trebuie să uiți. Religia ne spune clar că iertarea e calea spre echilibru sufletesc. Dacă ierți pe cineva nu îi faci un bine neapărat, îți faci un bine ție. Numai uitând poți să oprești conflictul interior și să-ți găsești liniștea.
    Oamenii care nu iartă nu sunt răi, sunt doar nefericiți.

  2. Adrian A says:

    „Daca unul nou nu apare, e bun si fostul.”

    „De ce ne intoarcem la fostul? Va spun eu. Ca un partener nou inseamna MUNCA de cunoastere, de creeare a intimitatii, de angajament, de negociere, rabdare. Cine-i nebun sa amane recompensa imediata? ”

    „Multi imi scriu ca s-au despartit si vor sa stie ce sa faca ca sa se impace. Eu le spun sa isi caute alta relatie pentru ca au batut si ultimul cui in ……cosgiuc si nu se mai poate repara nimic. Boala se previne, nu se trateaza. Daca trebuie sa tratezi, ai ratat ideea principala. Ei insista. Totusi, in multi ani de zile, nImeni nu mi-a zis ” am reusit sa ma impac”. Pentru ca nu s-au impacat si evaluarea a fost corecta. E important sa stii cand o relatie nu mai are sanse. Asta nu inseamna ca nicio relatie nu mai are sanse de impacare. Dar de obicei daca trebuie sa apelezi la ajutor extern, e groasa. Daca nu poti sa vorbesti deschis si autentic cu propriul partener pentru a rezolva dilema, doar nu crezi ca ai sanse la fericire in acea relatie.”

    pera novacovi.

    • Foarte bine spus. Noi, oamenii, obişnuim să ne minţim cu amintiri, din această cauză ne place să revenim înapoi cînd totul deja e terminat.
      Trebuie să ai curajul să dai pagina şi să iai orice experienţă ca ceva din acre învăţat. Cine ştie, următorul poate fi potrivitul, dar n-ai de unde şti dacă nu-ţi acorzi tu singur o şansă.

  3. Mihaela says:

    eu zic ca…e imposibil sa ierti si sa nu uiti..inseamna ca nu ai iertat cu adevarat..atat.

  4. Parerea mea ca „iert, dar nu uit” se traduce cu „am invatat lectia, multumesc!” . O lectie invatata nu ai cum sa o uiti, chiar daca imprejurarile in care ti-a fost „predata” nu au fost tocmai cele mai frumoase, treci peste aspectul afectiv al problemei, dar nu peste morala din subsol.

  5. sunt, cred, si lucruri pe care le ierti si le uiti…dar le uiti pentru ca sunt atat de dureroase, incat iti impui sa le alungi dupa usi bine ferecate, pe care stii ca nu le vei mai deschide niciodata…pentru ca altfel nu ai mai putea sa-ti tii drumul drept.

  6. Alex says:

    Bune ginduri…..Este si o zicala:”care e rostul sa mai citesti odata o carte pe care ai citit-o daca oricum stii cu ce se termina”

    • carmen says:

      pentru ca de cate ori recitesti o carte o intelegi altfel…pentru ca tu ai capatat intre timp experiente noi de viata…si asta te ajuta sa intelegi altfel…parerea mea!

  7. Iulia says:

    Eu nu cred ca poti uita momentele dureroase si ranile provocate. Poti uita orice alte lucruri care ti se intampla, dar momentele in care lumea ti s-a intors cu susul in jos cu siguranta nu le uiti niciodata. Reusesti la un moment dat sa le ascunzi si sa le adancesti bine in sufletul tau si sa nu iti mai amintesti in fiecare zi de ele, dar oricum, cateodata, se mai iveste cate-un lucru banal si nesemnificativ care readuce in memorie momentele alea si rascoleste durerile…

    Cat despre a doua sansa… nici eu nu credeam. Am fost mereu foarte ferma si dura atat cu mine, cat si cu altii. Totusi, am dat o data a doua sansa unui om care insemna enorm pentru mine si pe care nu vroiam sa il pierd, si am avut norocul sau bucuria, nici nu stiu cum sa ii zic, sa nu imi fie inselata increderea. Acum acel om inseamna si mai mult pentru mine si nici nu vreau sa imi inchipui cum ar fi fost viata mea daca nu faceam acel pas atunci…

  8. Desy says:

    de cele mai multe ori,citind postarile tale am fost de acord cu tine…insa de data asta o sa te contrazic.fiecare din noi raneste la un moment dat sau,face rau cuiva,indiferent de cat de voluntar este sau nu acest lucru…atunci cand ierti cuiva greselile nu faci altceva decat sa te ierti pe tine intr-un alt mod,intr-o alta masura.nu exista om care sa nu greseasca,nu exista om care sa nu raneasca,nu exista om care sa nu merite o a doua sansa!de fiecare data cand acordam altuia o sansa trebuie sa ne gandim bine…suntem dispusi sa ne asumam complet riscul de a fi raniti din nou?vrem cu adevarat sa trecem peste ce a fost si sa mergem inainte?mai putem avea incredere in cel de langa noi?…s.a.m.d….eu am oferit a doua sansa intotdeauna,uneori chiar si pe a treia…si da,au fost cei care au profitat din nou doar ca sa imi faca si mai mult rau…dar au fost si cei care mi-au demonstrat ca merita sansa aceea si asa,am lasat trecutul in urma si am privit spre noi orizonturi-spre un nou inceput!…totul depinde de perspectiva din care privim lucrurile si de vointa de a le schimba!…te imbratisez cu drag!!!

  9. Ioana says:

    Parca citesti ganduri! Eu nu cred in a doua sansa si la mine functioneaza uneori ” uit, dar nu iert”. Pur si simplu am fost atat de dezamagita incat la un moment dat am realization ca nici nu Mai conteaza motivul, dar evit persoana care m-a ranit… Ramane nimic.

  10. Xander says:

    Sa fim seriosi, o femeie nu-si foloseste logica/creierul pentru luarea deciziilor cand este vorba de o a doua sansa. O femeie se bazeaza pe emotii. Punct. Sa nu ajungi in punctul in care ti-ai dori o a doua sansa si aparent „nu esti destul de bun” sa o meriti. Pune-ti intrebarea daca s-ar schimba rolurile.. Oricum, daca totul a devenit toxic, pune punct.

  11. Sab says:

    Sansele se dau in 2.Sunt oameni care se uita la omul care a facut parte din viata lor la fel ca la inceput, oameni care cred ca pot opri timpul numai pentru ei 2;care atunci cand se ating fie si numai pentru 1 sec. simt aceeasi caldura, nebunie, indragosteala.Sunt oameni care poarta neuitarea cu tot cu lucrurile frumoase si o iau de la capat cu inima la fel de deschisa, la fel de plina de speranta si iubire.Sunt oameni care vor sa aiba trecutul, sa traiasca prezentul,viitorul alaturi de omul respectiv.Cred e vorba mai mult de acceptare decat de iertare/uitare.Te indragostesti de om asa cum il cunosti prima data si acela este eu-ul lui.
    Nu sunt detinuti,incearca sa isi controleze corpul crezand ca asta inseamna si control asupra sufletului.Au invatat sa iubeasca.Lucrurile nu au cum sa mai fie la fel, nici nu trebuie sa fie la fel si…cred ca nimeni nu stie cum vor fi.Poate ca ar vrea sa stea acolo pentru infinit asa ca de ce sa se miste?

  12. Dreams Lord says:

    „A doua sansa este doar o iluzie a faptului ca persoana care te-a ranit o data nu o va mai face din nou, acum depinde daca tu consideri ca acea persoana merita acea sansa de a te rani din nou si din nou …etc… oamenii nu se schimba ci pur si simplu nu se schimba „

  13. Dezaripatul says:

    Poate, doar poate, o a doua şansă ar însemna o posibilitate după nişte ani de zile, poate un deceniu, poate mai mult, când omul a avut suficient timp şi îndeajunsă experienţă de viaţă să se schimbe şi să fie altfel. Oamenii sunt foarte, foarte plastici. Înclin să cred că ajungi să îţi primeşti doze considerabile de dezamăgire până la punctul în care atingi limita respectului de sine ca şi entitate pe aist pământ.

    Apoi alegi să mergi mai departe, în speranţa că următoarea persoană căreia îi oferi rolul întâi în existenţa-ţi va aprecia mai mult ceea ce eşti şi se va mula mai bine pe tine decât precedenta, iar la randu-ţi să oferi reciprocitate în fapte şi-n simţăminte. Nu cred că cineva este un om rău pentru că nu poate uita, deoarece este un om prea sătul şi chinuit de răni, iar orice om poate duce un tot de avarii în inimă, după care clachează. Este uman. Dar timpul îşi are ultimul cuvânt de spus, întotdeauna. Atât de mult încât poate într-o zi, stupefiată, te vei surprinde. Orice amorţeală trece.

    Momentele oportune şi oamenii oportuni se simt.

    Curaj!

  14. Dragă Eva, subiectul pe care l-ai deschis prin postarea ta e atât de vast că oricâte vieţi am avea, tot nu l-am epuiza, argumente şi exemple existând veşnic de ambele părţi. Eu nu pot decât să mă limitez la câteva. Se spune că cel mai mare dar este iertarea şi numai cel puternic cu adevărat poate s-o ofere. De asemenea, dacă celui care a ucis, violat, înşelat sau furat nu i-am mai oferi o şansă în viaţă, am rămâne doar câţiva oameni în libertate. Foarte puţini şi neâncrezători unul în celălalt. Teoria ta e bună, dar punerea ei în practică ar fi practic o exterminare.

  15. anna says:

    Cred ca tot ce putem face e sa fim iubiti, sa ne lasam iubiti si sa iubim, Cand nu se poate, tot ce putem face, e sa plecam. .

  16. Cat de bine ma regasesc in ceea ce ai scris.Am dat a doua sansa, cum am si spus si tu, de dragul uneori amintiri pe care doream sa le retraiesc, sa le intensific. Si nu a iesit bine.
    Iar acum nu-mi doresc decat nimic. Sa nu mai stiu nimic de acea persoana, sa nu aud, sa nu o vad…absolut nimic. Sa-mi traiesc viata in pace 🙂
    Multumesc pentru cuvintele tale care au cazut in momentul potrivit!

  17. Alina says:

    Era o vorba care zicea asa ” cand doua persoane sunt destinate sa fie impreuna se vor gasi si regasi mereu” da, credeam in cuvintele astea. Dar intr-adevar dupa ce dai nu una, ci mai multe sanse unei persoane care spune ca se schimba dar nu o face deja trebuie sa stii ca relatia aia nu mai merge. Am oferit cateva sanse unei persoane care credeam ca era persoana perfecta pt mine, i-am oferit sansele astea doar ptca credeam ca era singurul care putea face fericit. Da, a mers bine un timp dar pe urma la fel. Si da, azi pot sa spun ca sunt nepasatoare, absenta, indiferenta de persoana lui. Desi mai tin la el, nu i-as mai oferi nici o sansa. Fericirea mea nu depinde de o persoane care imi face rau.

  18. Ana says:

    Limita dintre a doua sansa si renuntare se numeste speranta…speranta ca persoana de langa tine se va schimba, desi in interiorul tau se da o lupta crancena intre incredere si neincredere si nu poti face nimic decat sa astepti verdictul final…Atunci cand vrei sa iei o decizie pui in balanta momentele fericite si cele nefericite….cu toate ca cele nefericite atarna greu in sufletul tau cele fericite au o mai mare influenta, si ajungi sa iti spui”ce va fi va fi” fara sa mai iei in considerare faptul ca cu fiecare lovitura pe care o primesti sufletul tau devine mai rigid impiedicand persoanele care chiar merita ,sa poata intra in sufletul tau.

    • Vera says:

      forte bn spus,eu am iertat am acordat o a doua sansa si a treia,iar cand a fost vb sami ofere mie o sansa nu sa mai putut,nu sa gandit ca el a fost iertat de 2 ori…

  19. Mihai Mirea says:

    Eu nu cred in a doua sansa, si nu ma refer aici la sansele unei relatii la inceput de drum cand sti daca se merita si trebuie sa dai chiar mai mult de doua sanse ca sa functioneze. Ma refer la a doua sansa ce ar trebui sa i-o dai persoanei cu care ai fost intr-o relatie de lunga durata, care a avut tot timpul sa te cunoasca si care ar fi trebuit sa stie mai bine decat sa te raneasca.
    De dragul amintirilor si a ceea ce a fost odata, ne gandim sa acordam a doua sansa, o sansa a schimbarii si a sperantei ca nu vom fi raniti din nou. Ar trebui totusi sa stim cand totul s-a terminat si ca nu merita riscul de a revedea acelasi sfarsit. Degeaba promite ca se va schimba si ca si-a dat seama unde a gresit, e deja prea tarziu. O face pentru ca stie ca alta sansa de impacare nu exista si pentru ca abia acum realizeaza ce a pierdut. Si chiar daca vrea sa se schimbe, cel mai probabil nu va putea sa o faca cu adevarat. Daca in toata perioada in care am fost impreuna, nu si-a dat seama ce om a avut alaturi, nici nu va putea fi sigura vreodata.
    Dupa esecul intr-o relatie de lunga durata, multi facem greseala sa ne aruncam imediat intr-o alta, de cele mai multe ori nepotrivita, crezand ca asta ne va face sa uitam mai usor si va vindeca mai rapid ranile. Ajungem sa fim din nou dezamagiti, sa alegem singuratatea si nu mai avem curajul de a lasa in viata noastra persoana potrivita atunci cand isi va face aparitia.
    Daca partenerul de viata ne-a fost in acelasi timp si cel mai bun prieten, uneori incercand sa nu pierdem si acest lucru, ne spunem ca putem fi amici in continuare. Si poate chiar putem face asta, dar dupa un timp ne dam seama ca am fost naivi si pana nu vom rupe definitiv aceasta legatura, vor exista mereu ganduri ce ne impiedica sa cautam fericirea in alta parte. Ca sa gasesti persoana potrivita, trebuie mai intai sa o lasi pe cea nepotrivita sa plece.

  20. Domnul Bob says:

    Am fost rănit, de moarte aș îndrăzni să spun. M-am întors și am plecat. Am dat foc amintirilor, și am făcut-o cu furia unui diavol. N-a rămas nimic în urmă, iar înainte mi-am pietruit singur drumul. Și totuși în momentele de odihnă am visat trecutul, dar iam visat numai fructele dulci și zemoase ale fericirii.
    Cred că dacă avem noroc, sau poate ghinion, viața ajunge să ne lege iremediabil de niște oameni și oricât am vrea să-i uităm, să ne prefacem că nu mai există, ei sunt acolo, și-au marcat teritoriul în sufletul nostru și chiar dacă ne despart obstacole de netrecut cumva ei încă-și mai furișează pașii prin noi, poate doar să vadă în ce stare mai e căsuța care i-a găzduit cu iubire cândva.

  21. crazy diamond says:

    ok, ideea din ultimul paragraf e din sex and the city.

  22. Pishky says:

    Sincer.. eu nu cred în a doua șansă pe care o poți da celorlalți. Da, dacă te-au rănit o dată o pot face și a două și a treia și a patra oară. Pot însă să nu o mia facă, adevărat. Cred însă în a doua șansă ce o poți da propriei persoane 🙂

  23. șansa a 2-a se dă ca să îți demonstrezi încă odată că totul a fost degeaba.. și că nici pe asta n-a meritato 🙂 și nu cred că cineva din voi ar putea uita vreo faptă rea din partea cuiva, pentru că momentele triste să tipăresc mai repede în mintea noastră, evaporîndule pe cele bune 🙂

  24. blood.for.sins says:

    tare as vrea sa va vad pe unii din voi in situatia sa cersiti voi o a doua sansa… sa vad atunci daca mai ganditi in felul asta

    • Mihai Mirea says:

      Unii dintre noi nu avem nevoie sa pierdem pe cineva sa ne dam seama de valoarea sa ! Oricine poate gresi, dar cand o greseala este atat de mare si venind din partea persoanei cele mai importante din viata ta, te raneste atat de adanc, ca nu mai poti risca sa fi din nou ranit. Daca intr-adevar meriti aceea a doua sansa, nu trebuie sa cersesti pentru ea, ti se ofera poate fara sa o ceri.

  25. Mara says:

    …placut articolul tau, desigur, Eva..
    Completez doar cu cateva ‘nuante’ ..
    A ierta e un mod de a te desparti de trecut, un fel de a te elibera.. Si cum să te desparti de trecut daca nu ~ traind TOTAL în prezent ? 🙂
    SA nu uitam că Sinele iarta fara sa puna conditii. El isi permite acest lux intrucat traieste.. sau ..mai bine zis este o lume a completitudinii si a implinirii. Iertarea te focalizeaza ferm in prezent. Este ca si cum ai spune: “Stii ceva? M-am razgandit. Nu te mai consider dusmanul meu. Hai sa incepem relatia noastra din acest moment.” Cu certitudine fiecare dintre noi a trait cel putin odata o astfel de experienta.
    Acesta e un moment de MaGie, deoarece sufletul tau se extinde pentru a-l cuprinde si pe celalalt. 🙂
    Succint, consider ca, netinand cont de circumstante – iertarea te face mai liber, in timp ce ura si trairile congruente te limiteaza.
    Cat despre uitare, ea e cea care te pregateste pentru ‘inviere’, dupa ratacirile in care ajungi sa crezi ca nu mai esti altceva decat un mort viu. Tot ea ne ajuta sa ne acceptam mai usor si sa-i acceptam pe ceilalti mai usor. Uitarea e incadrata in fibra noastra ca cel mai potrivit ajutor de supravietuire; prin urmare, IARTA, UITA, TRAIESTE !
    Seara placuta!

  26. mayaElle says:

    wow. parca as fii scris eu bucata asta. m-am uimit cand am citit, cat de mult ne asemanam in gandire la partea asta. parca as fii citit un text scris de mine mai vechi. ft bine punctat!

  27. …cred ca atunci cand oferi INCA o sansa, condamni irevocabil relatia la NEautenticitate si degradare…

  28. nattik says:

    Şi mai ales, eşti un om rău pentru că nu poţi să uiţi?
    Nu esti un om rau, esti un om ce se respecta pe sine insusi, si nu-si poate calca pe inima!

  29. Irina.indira says:

    superb blog,eu una acum l-am descoperit si fara sa iti dai seama mi-ai raspuns la vreun milion de intrebari…acum nu au mai ramas decat alte cateva milioane,dar momentan pun capul pe perna mai impacata cu mine ..iti multumesc si astept cu nerabdare alte postari

  30. Stephanie says:

    Ierti pentru ca esti om,… nu uiti pentru ca dai viitorului o sansa si pastrezi experienta trista din trecut ca un semn de carte ce inchide rana in timp. Cit timp? Poate o viata intreaga.. Depinde de cit de adinca este rana din sufletul fiecaruia.

  31. feraru anca luminita says:

    Am fost de parere , intotdeauna , ca omul care ti se pare tie ca a gresit , merita o a doua sansa. Teoretic , da , sunt de acord , dar practic , nu am acordat o niciodata !!!! Am considerat , cu toata taria sufletului meu , ca daca s a ajuns aici , daca m a adus in momentul sa spun PLEACA !!! inseamna ca nu mai merita nimic , nu a doua sansa !!!

  32. Rares says:

    „Poti dori ceva asa de chinuitor si de tare, incat implinindu-ti-se nici nu te mai bucuri:te-a costat prea mult” ( L. Blaga )

  33. Artemis says:

    …:) Eu de ceva timp ma lupt cu mine …sa ii mai dau a doua sansa si sa renunt la viata linistita pe care o incepusem? sau sa ma lupt sa uit totul si sa imi vad de drum mai departe in actuala relatie? . Cand credeam ca am uitat si ca totul va fi bine s-a intors…cu schimbari ce-i drept…dar teama ramane.

    Toate aceste articole au picat cum nu se putea mai bine. dar asa suntem noi oamenii, ne lasam purtati mai mult de ceea ce simtit si daca facem invers regretam apoi. Cred ca persoanele care acorda o a doua sansa sunt foarte curajoase si impulsive, cei care aleg sa evite aceasta alegere…bravo lor ! Insa toate aceste discutii sunt doar la nivel „teoretic”, pana nu cunosti datele problemei nu poti judeca …
    Toti vrem ca la finalul vietii sa privim in urma fara regrete.

    Mult succes tuturor 🙂

  34. Paradoxal suna cand citesi: eu nu mai cred in adoua sansa! cel ce spune asa crede ca niciodata nu a ranit pe nimeni pentru ca este un om perfect nu? Intrebare este; cine esti tu omule sa dai sanse cuiva sau tie insasi? poti tu schimba nor pe cer? daca Dumnezeu ar judeca cu mintea omului la cat rau facem noi zi de zi incalcand legile divinitatii si ranind pe altii pai nu ar mai fi ramas nici urma de om pe pamant, si apoi cum sa spui ca erti dar nu uiti? nimeni nu poate erta fara sa-l cunoasca pe cel ce ne iarta in fiecare secunda si nimeni nu lecui o rana in suflet decat cel ce a creat sufletul!

  35. adrian says:

    nu se poate generaliza. depinde de situatie. uneori invatam si nu repetam aceleasi greseli. nu poti trage o concluzie nici dupa o discutie pe un forum. Sunt tot generalizari (si generalizarea este o violare de limbaj). decat 100 de pareri necalificate si in deplina necunostinta de cauza, mai bine ai apela la un expert in relatii de cuplu.

  36. Danielis 0741 708411 says:

    Da, exista a doua sansa dar cu reguli foarte clare. In rest, credeti-ma nu exista. Am probat….

  37. Florentina says:

    Câteodată, oricât am vrea să renunțăm la ele și să le uităm, amintirile frumoase ne fac să acordăm și a doua șansă…și cum ai zis… de multe ori nu o acordăm celui/celei care a greșit, ci chiar nouă înșine.

  38. andrei says:

    Intotdeauna…exista un jos…o intaritura pe care cadem si credem ca din solul pustiit al inimii nu mai poate sa iasa nimic…dar ca si copacii fara frunze dupa iarna…asa apare si primavara sufletului…cat suntem vii iubim…iara si iara…o poveste de demulr…e doar o poveste…a doua sansa?…why not…daca din inimile desherte pot sa iasa din nou si iara legaturi de iubire…nu cred in drujba ptr suflete…drujba e doar acolo unde oricum nu au fost niciodata ramuri…asa ca…a doua sansa nu ne-o dam noi…ci viata…viata pur si simplu nu vrea sa renunte la noi…iar daca nu va mai fi..inseamna ca viata iti cauta o alta cale

  39. Raluca T. says:

    Ori de cate ori am ceva pe suflet ,intru aici pe blogul tau Eva draga si citesc cateva articole si`mi regasesc „calea” .. esti minunata prin ceea ce scrii , prin ceea ce oferi oamenilor spre a vindeca inimi ranite , de ce nu ?! .. ma uimesti pe zi ce trece si sincer astept cu nerabdare fiecare postare .. pot nota ca sunt un fan si chiar intr`un fel obsedata de pagina ta :d .. nu am pot satura de articolele tale.. sunt dependenta de postarile tale . le citesc iar si iar si iar si iar si nu ma satur .. rar ,chiar foarte rar patesc asta .. felicitari din toata inima !!

  40. Alina Elena says:

    Am citit acest articol iar si iar pentru ca sunt intr-un punct al vieti in care incerc sa ma decid daca sa mai dau sau nu a nu stiu cata sansa persoanei cu care impart perna.Deja i-am dat foarte multe sanse,iar el le-a risipit aproape pe toate.
    Poate ca nu este o greseala sa oferi a doua sansa,pentru ca la un momentdat si noi insine am avut nevoie sa ni se ofere o alta sansa…dar este clar o greseala sa oferi a treia sansa.Din propria experienta am invatat ca oamenii nu se schimba cu adevarat.

    • andrei says:

      Daca poti uita…sau si mai bine: daca poti accepta riscul ca el sa te deceptioneze…dar stii ca va reveni…si tu spre el…atata timp cat exista iubire…merita continuat no matter what…cele mai improbabile si dureroase relatii…sunt si cele mai frumoase…nu cred in dragoste pe tiparul: si traira fericiti pana la adanci batraneti…dragostea e ca viata…cu bune si rele…iar viata fara extreme se numeste plata…nustiu de ce trebuie sa traim pe sarma ca sa simtim cu adevarat…in rezumat: iubeste, e o aventura…daca nu, e o minciuna…falsa…este un clip: Vama..pe sarma…

    • andrei says:

      Greseala…e greseala…dar…lipsa de respect…se iarta…o singura data…si asta e optional…lipsa de respect in care celalalt incearca sa te anuleze…nu vb de inselare…vb de rautate intentionata si jigniri…pardonam…dar nu mai putem continua…no matter what…

      • Alina Elena says:

        Nu stiu daca e lipsa de respect faptul ca nu intelege ca am nevoie de stabilitata si incredere ca sa pot continua.Se poarta foarte frumos cu mine…mai putin cand ma minte.Iar eu ii tot dau sanse sa se lase de acest viciu.

  41. Filipineza says:

    Nu cred ca ierti cu adevarat pana nu uiti. Durerea te va bantui la fiecare pas si, la prima cearta, va iesi la suprafata sub forma de reprosuri. Indiferent daca vorbim despre o relatie de iubire sau de prietenie, consecintele sunt aceleasi. Oricat de nobil ar suna a doua sansa, oricat de mult ne-am dori sa o dam, riscam sa pierdem total relatia cu celalalt om. Si apoi ajungem asa cu ai spus tu in articol – straini.

    • andrei says:

      Despre reprosuri: am invatat sa nu mai practic acest sport foarte urat, ori spui tot la momentul potrivit, ori taci, a reprosa= a valida zicala: ” donner c’est donner, reprendre c’est voler”

  42. Eugen says:

    Parerea mea e ca nu poti iubi cu adevarat decat o singura data. Si odata ce ti-ai irosit sansa, poti sa te impaci cu gandul ca nu mai poti iubi cu aceeasi patima niciodata. Ceva in tine se stinge. Vrei, nu vrei, cari persoana aia in minte ca pe-o icoana. Ne-intinata de nimic, chiar daca stii ca a fost … Si nu poti decat sa zambesti amar .. si sa continui drumul mortii 😉

  43. Problema este ca nu poti uita. Chiar daca nu readuci la viata anumite momente din viata ta, acestea raman in subcontientul tau. Nu le uiti, probabil, niciodata. Ajungi sa ii privesti altfel, este normal, dar asta nu inseamna ca nu esti „impacat” cu ceea ce au fost ei in viata ta. Intr-adevar, eu cred ca oamenii iarta, nu uita.

  44. qwzx says:

    Consider ca ne dam noua insine o a doua sansa si nu ca o oferim altcuiva. Asta pentru ca suntem extrem de egoisti. Nevoile noastre ( oricare ar fi ele ) sunt intotdeauna cele mai importante. Egoismul nostru, frumos cosmetizat, imbraca forme diverse ( bunatate, intelepciune,dragoste, etc. ). Insasi ideea in sine ” iti ofer o a doua sansa ” nu exprima decat egoism in forma pura. Daca ne raspundem, extrem de sincer, la intrebarea ” de ce oferim a doua sansa ” vom avea o idee corecta asupra acestei probleme. Mai intai, cred eu, trebuie sa ne acceptam pe noi insine iar apoi putem vorbi despre altii. Inchei prin a spune ” a doua sansa „, generic vorbind, este necesara pentru a ne putea continua viata dar nu este o solutie a problemelor noastre.

  45. Dennise says:

    Ma regasesc total in ceea ce scrii.. Nu am dat o singura data acea „a doua sansa” ci am dat-o de un numar infinit de ori la fel cum ai spus-o si tu, de dragul vremurilor trecute.. Dar se pare ca omul, atunci cand se simte respins si dat la o parte, isi doreste sa fie cat mai aproape de cel care il respinge. Nu spun ca toti suntem asa, spun doar ca omul este o faptura ciudata si de neinteles.
    Desi la randul meu, am oferit o infinitate de sanse unei persoane care nu merita nici macar una, am considerat ca va face parte din viitorul meu si ca inseamna totul pentru mine. Timp de 5 ani de zile am incercat sa avem ceva frumos, al nostru, dar mereu am dat gres… Gasea mereu motive ca relatia noastra sa ia sfarsit.
    M-am impacat cu gandul ca nu suntem facuti unul pentru altul si ca dragostea adevarata nu incepe si se termina chiar si cu trecerea timpului. Am fost si sunt de parere ca, pe masura ce trece timpul te atasezi si incepi sa iubesti tot mai tare..
    Au trecut cateva luni de cand sunt cu altcineva, iar fostul ma cauta si imi spune ca nu isi vede viata fara mine si ca sunt totul pentru el, ca e gata sa se schimbe si sa renunte la tot doar ca sa fim din nou impreuna, de data asta, doar noi doi… Ceea ce el nu realizeaza acum e ca timpul nu il mai intorci din loc si ca ranile sunt mult prea adanci ca sa fie vindecate iar el…stiu si simt ca nu se va schimba niciodata… Plus de asta, cuvintele nu isi au rostul acum, trebuie spuse si ele la timpul lor, cat inca nu e prea tarziu!
    Ar fi frumos daca fiecare dintre noi, ar putea trai dragostea sincera si curata asa cum ne dorim…dar pana si „pasarea malai viseaza” . Ne-am nascut sa ne bucuram, sa suferim, si sa murim asa cum ne este scris, nimic nu este intamplator!

    • gabriela03 says:

      Wow… scrii fenomenal! Cel mai mult imi place faptul ca nu te rupi de realitate, desi se simte clar firea ta visatoare in ceea ce scrii, iar subiectele pe care le abordezi ni se potrivesc tuturor; saraci, bogati, frumosi, urati, grasi sau slabi :)) cu totii am trecut prin asemenea momente macar o data in viata. Te pup si, nu stiu daca sunt in masura sa-ti spun „tine-o tot asa” (pentru ca nu stiu nimic despre domeniu), dar ca simplu cititor ti-as spune ca as fi bucuroasa daca asa ai face 🙂 ♥

  46. Diana says:

    Mi-a placut mult ce ai scris si mai ales cum ai scris. Ma faci sa realizez multe lucruri si sa imi pun intrebari. Nu cred ca uiti sau ierti cu adevarat, doar atunci cand iti recapeti increderea in persoana respectiva reusesti sa treci peste dezamagiri, insa trebuie sa merite. Acum depinde foarte mult si de persoana, poate a facut mai multe greseli destul de mari insa stii ca nu au fost cu rea intentie, sau poate alta persoana a facut o greseala pe care tu nu o poti accepta datorita principiilor de exemplu. Cred ca trebuie sa fim toleranti si sa nu purtam ura nimanui, sa incercam sa intelgem „de ce?”. Pana la urma si eu si tu am facut greseli unor oameni dragi, unele ce nu ni le putem ierta noua insine.

  47. Sophy says:

    Geniala, like always.
    Jos palaria.

  48. Daniela says:

    Eu nu vorbesc din experienta impacarii cu fostul, aia am incercat-o si am vazut ca nu pusca mai niciodata, rar poti aprinde ceva ce ai stins cu apa …. trebuie sa lasi sa se uste…si asta dureaza.
    Pot doar spune ca in cazul unei prietenii de lunga durata, poti ierta dar nu poti uita. In trecut, ii facusem ceva impardonabil prietenei mele cele mai bune. In incercarea mea de a o ajuta, am sfarsit pana la urma sa-i fac mai mult rau decat bine. Un an nu am vorbit. Acuma, privind in urma nu imi pare rau de acel an pierdut, pentru ca m-a facut sa realizez si sa constientizez unde am gresit eu si unde a gresit si ea. Dupa un an m-a cautat, am povestit, ne-am reintregit relatia, cu o singura diferenta: e de mii de ori mai puternica ca niciodata. Nu stiu daca m-a iertat, eu tind sa cred ca da, din prisma comportamentului ei fata de mine dar stiu ca nu a uitat. Si nu o invinuiesc, nu poti sa uiti multe chestii, de aia se numeste memorie…nu poti sa stergi cu buretele tot ce se intampla in viata ta ca om. Dar stiu ca poti ierta. Asta mi-a dovedit-o ea si asta mi-am dovedit si eu fata de anumite persoane. Iertarea intervine cand vrei sa te cureti tu in primul rand, sa-ti linistesti constiinta si sa dai drumul la resentimente. Uitarea, insa, nu vine la pachet cu iertarea.

  49. Pingback: BE DIFFERENT! Altceva..o a doua sansa | Vintage Boutique Girls World

  50. tu nu ai primit niciodata o a doua sansa? sau o a treia, a patra, s a m d… ???

  51. Andreea Iliescu says:

    Iertarea e un proces greu de durata si ma refer la orice tip de relatie nu numai cuplu.
    Impacarea sau reunirea poate sa nu mai survina chiar daca ierti.
    Iertarea depinde de gradul, momentul, durata si intensitatea loviturilor primite chiar daca nu trebuie sa ai asteptari de la oameni cand te-a lovit rau si te-a pus la pamant si nu a existat comunicare, intentii reale, sincere si rabdare greu se obtine iar impacarea uneori nu se mai produce. Cu cat ai investit sufleteste si iar nu ma refer neaparat la iubirea intre doi oameni, cu atat lovitura a fost mai mare cu atat timpul de iertare e mai mare. Uneori durerile sufletesti pot fi mai intense si mai traumatizante decat cele fizice.
    O spun din experienta, vreau sa iert si sa ma eliberez de durere dar am constatat ca trebuie sa am rabdare cu mine ca sa pot. Si nu sunt un om ranchiunos si nici razbunatoare din contra imi place armonia si dau de la mine cu tot sufletul si ma bucur cand cineva e fericit.
    Din pacate traim intr-o societate tot mai individualista daca am fi cu un gram mai putin preocupati numai de interesul propriu poate nu am suferi atat si am fi si mai apropiati unii de altii si mai increzatori unii in altii si mai fericiti.
    Pot spune ca am intalnit si oameni buni dar sunt rari.
    Sper sa reusim sa trecem cu totii in iertare si bunatate stiu ca bunatatea genereaza bunatate, rautatea nu poate genera decat tot rautate.
    Un singur lucru stiu ca la rautate nu ma razbun dar mai am de castigat iertarea, sa ma ajute cel de sus si sa ne ajute pe toti cei raniti.

  52. myky says:

    felicitari–-

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: