Tu. El
aprilie 24, 2013 35 comentarii
Rămâi tot tu, chiar dacă de câteva zile fumezi întruna şi te îmbraci numai în albastru. Nu eşti la fel de înalt şi nici la fel de spiritual, nu ştii să fii crud şi nici măcar nepăsător, iar dacă ai încerca să fii rece şi indiferent, mai degrabă m-ai face să rad… un simplu cabotin încercând să mă convingă că el e bărbatul vieţii mele. Nu ştiu tu cu ce culoare a ochilor te uiţi la mine, dar privirea ta nu-mi trezeşte niciun fior, mângâierile tale nu mişcă nimic în mine în afară de frustrarea de a şti că nu pot să-ţi răspund la fel. Nu mă simt goală când mă priveşti şi nici măcar barba pe care ai lăsat-o să crească de când te bântuie ideea că trebuie să mă salvezi nu te ajuta în privinţa asta. Chiar dacă ai învăţat cum să păcăleşti un trup obosit şi sleit de puteri, sufletul meu nu ştii să-l faci să vibreze. Sufletul îmi e albastru acum şi simte că sărutările tale nu au gustul lui, cuvintele tale nu au glasul lui, dar mai ales ca iubirea ta nu doare. Nu, nu te compari cu el… dar în apărarea ta o să spun acum că nimeni nu poate.
Despre Eva
Jurnalul Evei 
Cat de frumos…
cat de ireal …
de aceea smekerii au invatat chestia cu umblat la surubel la bibilica – dupa ce va fac cu capul, restul merge de la sine
….
Fiecare om e unic si asa si trebuie nu? El nu trebuie sa se compare cu fostul, tu nu trebuie sa il compari … Nu o sa fie niciodata la fel …
Nu am inteles de ce o femeie intelege atat de greu ca trebuie sa renunte atunci cand el nu mai prezinta nici un fel de interes pentru ea. Ai putea scrie romane si tratate de psihologie despre asta. 🙂
Exista…in majoritatea femeilor exista un barbat la care nu vor sa renunte, indiferent ca recunosc sau nu. E trist ca luptam pentru decizii deja luate de altii in locul nostru, dar..
Ne cunoastem? Ma urmaresti?
Doamne cat de frumos stii sa descrii fiecare sentiment , fiecare detaliu…
Nu-ti fa griji! Ea va sterge orice urma de-a ta. Si iubirea ei va fi dureroasa si innebunitoare. Si din iubirea pentru tine va ramane doar regret pentru timpul pierdut si pentru compromisurile facute. Pentru ca din ce zici tu.aici..cu siguranta au fost compromisuri multe.. Sa te tina!
Nu o lua personal 🙂
Asta înseamnă că şi compromisurile ei au fost în van şi a fost doar un timp pierdut şi pentru ea. Dacă e vorba de iubire… Niciodată timpul nu e pierdut
Nu inteleg: „Nu ma simt goala cand ma privesti”… De fapt ma gandesc la multe dar imi poti da explicatia ta? 🙂
Ma mir ca nu intelegi draga „passionatepirate”.. 🙂
Ia sa-ti explic pe limba unui „porc intelectual”…
Privirea unui barbat, catre o femeie, nu poate fi altfel de cat una „Orgasmica”. 🙂
Doar ca acesta privire cand este din partea unuia dorit, poate fi atat de incitanta si erotica pentru o femeie, incat s- o poate excita sa se roseasca pana varful degetelor picioarelor.
Iar cand nu este cazul, privirile apartinand unui barbat nedort, aceasta poate fi tot atat de deranjanta si repulsiva. Ba mai mult, poate fi luat drept „hartuire sexuala”.
Asa dar SUNT IMPOTRIVA pedepsirii HARTUIRII sexuale. 🙂
Ei sunt de parere ca generatorul principal, de regula, fiind femeia insasi.
Doar gandeste te… ca nu degeaba conform legiilor religioase” barbatesti” femeile trebuia sa fie acoperita,in manastiri sau in religia iudaica ori cea musulmana.
Cam atat, „Alchimistul”
Din pacate, suntem construiti pentru a face comparatii, intre ieri si azi, intre noi si frati, intre fost(i)e, si actual(i)e… Dar asta ne goleste, pe interior deoarece nu simtim momentul/omul la adevarata lui valoare. Comparatiile sunt bune, dar incet incet… obosesc spiritul. Matematica sufletului e implacabila. E matematica..
Eva.. Eva.. Ai varsta care o ai, esti deosebit de inteleapta si manifesti o expresivitate a emotiilor aparte, dar se simte ca esti tanara si inca necoapta pe alocuri. Peste niste timp, 1-2-3-x ani, vei da de cel care te va spulbera cum nu credeai ca ai mai putea sa fii spulberata vreodata. Si atunci vei vedea ca omul in albastru este mai mic decat aveai impresia. Apoi vei fi vindecata si vei trai o dragoste mult mai adevarata cu cel care ti-a spulberat toate zidurile si iluziile ca nu vei mai putea iubi vreodata. Este o stare de fapt si o chestiune de timp. Imi vei da dreptate cand momentul va veni.
oare EL ce simte pentru noua EA? oare si el sta si se complace fara lucrurile, momentele, iubirea asta?
Multumesc
Metamorfoza nu reuseste tuturor. Ai dat de un experiment esuat, poate ca e timpul sa schimbi culoarea. Sau el/ei ar trebui sa o faca.
infiorator …
M-am luptat de atatea ori cu sentimentul asta. Si dupa cativa ani inca nu a trecut de tot. Unii comenteaza si considera ca nu intelegem faptul ca ei nu mai prezinta interes pentru noi. Am inteles foarte bine acest lucru, doar ca nu ne putem obisnui cu ideea. Si eu l-am cautat in alte infatisari si ma trezeam noaptea simtindu-i oasele prea tari si reci, fata prea plina sau parul prea scurt. Mi-am vazut de viata mea si am acceptat faptul ca s-a terminat si nici nu cred ca l-as mai accepta. Si totusi din cand in cand il vad intamplator sau il visez si imi da iar logica peste cap…
Da-i drumul, scorpie obosita.
=)))
brrrr…
fiecare om reprezinta un alt univers.
Deci pur si simplu scrii superb!
Stii….odata ce te-ai iubit cu marea…nu mai poti da inapoi. Nu poti nega experienta. Poate alegi sa traiesti pe uscat si vei putea face asta…dar sufletul ti-a fost deja „acolo”. Vei merge mai departe….vei trece peste…insa sufletul iti tresalta doar la faptul ca ai avut sansa sa TRAIESTI asa ceva! E drumul pe care nu ai fost singur. E drumul cu o mie de sensuri!
Atunci oare de ce oamenii renunţa la această „trăire”… Oare nu această „trăire” este idealul pe care fiecare îl căutăm în viaţa?
Poate ca sufletele lor doar atat au vrut sa experimenteze….poate sunt chiar suflete pereche si in aceasta viata pe care au ales sa o traiasca separat s-au ajutat reciproc sa stie fiecare ca iubirea exista….
Poate au vrut sa aiba doar nectarul dragostei….
Poate au avut nevoie sa se regaseasca doar o scurta perioada….
Poata esenta iubirii doar asa poate fi atinsa….
Poate….cine stie….
Poate vor sa ramana vii in amintirea fiecaruia…..
Poate vor sa sa stie ca doar ei au putut sa aiba asta…..
Poate vor sa se urasca 😦 ….desi asta eu cred ca e imposibil la ce au trait.
Poate viata nu merge mana in mana cu genul acesta de iubire….
Poate….
Ştii… Odată ce ai mânjit cu noroi asta nu mai poţi da inapoi. Odată ce ai făcut din mare o „zdeanta” … Nu mai ai cum să dai înapoi. Acum astea sunt doar vorbe spuse în vânt pe care ea le-a mai auzit de atâtea ori … Mai bine vezi-ţi de „uscatul” tău în continuare şi lasă „marea” aici că e foarte bine fără majeala ta 🙂 „marea” rămâne „mare” iar „uscatul ” mereu o să fie uscat şi sec
Eva, te ador…..cu totul ca sintem din stihii diferite sintem in aceiasi unda de simtiri…
Ma iertati ca va deranjez,vin cu rugamintea la d-voastra sa publicati un articol umanitar despre copilul meu.Singura mea speranta sunteti d-voastra.Toate detaliile despre copilul meu le gasiti pe blogul umanitar:
http://dorintilica.blogspot.ro/ .
Va multumesc anticipat!
Va rog frumos sa-mi dati un raspuns daca puteti publica articolul de care v-am rugat la adresa de e-mail tilicamariana@yahoo.com
Iti multumesc ca ai ales sa iti imparti gandurile cu noi! 🙂 esti intr-adevar o persoana talentata in a-si transpune sentimentele in cuvinte.
Datorita tie,am hotarat sa incep si eu sa scriu.N-o sa fiu nicicand la fel de inzestrata intr-ale vorbelor la fel ca tine,dar am ales s-o fac pentru ca ma elibereaza oarecum.
Daca ai timp candva..te invit sa-mi vizitezi pagina.Multumesc 🙂
http://ellaflerrycherry.wordpress.com/
Îndrãzneste sa dechizi usa inimii atunci cand chemarea de dincolo de ea rezoneaza cu nevoile tale si te trezeste ,fara avertisment, din nou la viata.
Sunt minunte poastarile tale…le devorez cu nesat pe fiecare!!
pot sa-ti dau un like fara sa-l interpretezi gresit?
Si daca tot comparam si comparam oameni cu oameni, oare putem merge vreodata mai departe, Eva?
Buna, draga Eva. Imi doresc de mult sa iti scriu, am avut atatea de spus, dar mi se parea ca nici un comment nu va atinge vreodata profunzimea si frumusetea scrierilor tale. Nici acest mesaj nu o va face, cu siguranta, dar azi nici macar nu am decis sa iti scriu, pur si simplu am dat curs gandurilor mele, asa fara a le analiza si despica. Da, draga mea, scrii si despre mine si scrii atat de frumos si de profund. Ceea ce tu scrii este o hrana a sufletului, care umple dar si goleste, care tulbura dar si linisteste. Aici pe blogul tau pot si eu sa citesc despre mine, m-am abandonat si ignorat atat de mult incat nu ma mai cunosc, desi mai scriu si eu uneori despre mine doar asa pentru a ma elibera, nerecitind niciodata ceea ce am scris. In schimb ma recunosc in scrierile, cuvintele si gandurile tale si a celor care iti scriu. Te felicit si iti multumesc ca existi, ca scrii, si ca ai curajul de a impartasi cu noi din darul tau. O zi si o viata minunata.