Un bărbat aparte

e2c1453faefddf990f57053ac2f24394-1

       Strigă în continuare cât te ţin plămânii că femeile sunt proaste, materialiste şi uşuratice. Dacă asta te ajută să te împaci mai bine cu tine însuţi, anunţă cu surle şi trâmbiţe că vor doar bani, că nu merită nimic şi că fac umbră pământului degeaba. Dacă aşa ţi-e ţie mai uşor să te priveşti în oglindă, repetă-ţi în continuare că femeile sunt un mare zero barat, bucăţi de carne care expira, că ele nu fac nimic altceva decât să încetinească progresul omenirii. Încearcă în continuare să-ţi ascunzi neputinţa, goliciunea mentală şi spirituală, dejecţia morală sub remarci misogine, iar noi o să te credem pe cuvânt că sub cuvintele tale se ascunde o minte sclipitoare, dar mai presus de toate un bărbat aparte… un bărbat adevărat. Bineînţeles că asta este absolut imposibil, aşa că nici nu vom lua în calcul varianta ca tu să fii neputincios, insuficient, limitat, impotent chiar, când femeile sunt toate la fel – şi anume inferioare ţie şi întregului gen masculin.

       Şi ştii care e problema… ta? Ca în timp ce tu te strofoci căutând noi şi noi moduri de a arăta lumii ce nulităţi sunt femeile, altul descoperă zi de zi noi feluri în care s-o iubească pe cea de lângă el. În timp ce tu cauţi scuze care de care mai penibile ca să justifici faptul că nu eşti în stare ţii o Ea lângă tine, altul încearcă zi de zi să devină un bărbat mai bun pentru femeia lui. În timp ce vorbeşti despre femei ca fiind nişte paraziţi, un adaos aproape inutil vieţii pe pământ, un altul munceşte zi de zi ca să o facă mândră de el pe femeia iubită. Spui că nicio femeie nu e destul de bună pentru tine, dar în adâncul tău nici măcar tu nu crezi asta. Ai vrea pe cineva, dar ţi-e teamă de respingere, aşa că e mult mai uşor să vorbeşti, să îţi maschezi laşitatea sub o falsă aroganţă, când de fapt tu încă nu ai depăşit stadiul de copil speriat care se ascunde după fusta mamei. Şi mai ştii ce e trist pentru tine? Că până şi ea e femeie. Trist este că până n-o să-ţi scoţi capul din nisipul în care te-ai îngropat de unul singur, nu o să vezi niciodată că prin ceea ce spui despre femei, te-ai descris de fapt pe tine. N-o să conştientizezi că de fapt lumea din jur o vezi aşa cum îţi este ţie sufletul, e propria ta imagine reflectată în oglindă, iar dacă lumea e dizgraţioasa, murdară, josnică, superficială… ei bine, asta înseamnă că la fel eşti şi tu pe interior.

       Există oameni atât de frustraţi pe lumea asta, încât nici nu ştiu dacă ar trebui să-i compătimesc sau să-i ignor pur şi simplu. Indivizi care vorbesc despre bărbaţi la superlativ, dar le desfiinţează pe femei cu aceeaşi uşurinţă cu care calci în picioare nişte gândaci de bucătărie. Mă enervează cumplit să văd personaje care tratează femeia ca pe o cârpă, dar care manifestă totuşi pretenţii până la cer de la preafericita care ar putea să stea lângă ei şi au o părere atât de bună despre ei înşişi, încât se consideră deja cu o clasă peste restul omenirii. Paradoxal, se cred bărbaţi adevăraţi tocmai pentru că urăsc femeile şi sunt mândri de isprava lor, dar nu pot să nu mă întreb, oare ce te face mai “bărbat” decât a şti cum să te comporţi cu o femeie?

       De ce sunt atât de pornită pe subiectul ăsta? Pentru că am fost martoră de curând la o discuţie în care un oarecare “el” încerca să o convingă pe o oarecare “ea” de superioritatea bărbatului în faţa femeii; iar atunci când argumentele sale la fel de puternice precum o foaie de hârtie în calea foarfecii au căzut fără drept de apel, acest personaj s-a simţit îndreptăţit să treacă la jigniri şi i-a înşirat bietei fete toată gama de înjurături existente în limba română la momentul actual. Cred ca unor astfel de oameni le lipseşte, în primul rând, dimensiunea realităţii. Probabil există în ei anumite reminiscenţe a unei copilării mai puţin fericite, anumite frustrări adunate în adolescenţă, care puse cap la cap i-au transformat în aceşti bărbaţi misogini şi iraţionali care sunt astăzi. Pentru că un om raţional nu încadrează toate femeile sau toţi bărbaţii într-o anumită categorie, pentru că lăsând la o parte modul atât de clişeistic în care sună, niciun om nu seamănă cu altul! Mi se pare strigător la cer ca în secolul XXI să susţii cu toată convingerea că singurul rol al femeilor este acela de reproducere, că visează numai sex şi bani, în vreme ce bărbaţii sunt…citez: “ca sferele, perfecţi”. Contrar aşteptărilor unor astfel de “perfecţiuni întruchipate”, să critici ceea ce nu înţelegi şi să etichetezi ceva fără să cunoşti sugerează orice, numai inteligenţă nu. O astfel de atitudine denotă numai incapacitate de adaptare, gândire limitată şi, cel mai probabil, anumite probleme psihologice. Îmi pare rău nu doar pentru femeile, ci pentru orice om care ia contact cu un astfel de personaj – care din punctul meu de vedere nu poate servi societăţii decât ca exemplu negativ, de primitivism dus până la extreme.

       Nu vreau să pară că susţin feminismul până în pânzele albe; eu însămi am criticat femeile din ziua de azi din nenumărate motive pe care nu o să le înşir aici acum pentru că mi-ar mai ieşi încă un articol. Dar mi se ridică părul în cap şi-mi firbe sangele-n vine când văd unii oameni care au aroganţa de a considera că fac parte dintr-o “rasă pură” doar pentru că sunt bărbaţi şi nu femei, albi şi nu negri, majoritari şi nu minoritari şi aşa mai departe Bărbatul şi femeia sunt fiinţe complementare, sunt diferiţi, dar se completează reciproc, aşa că discuţia cu privire la care dintre ei este mai valoros, e numai o inepţie din start destinată eşecului.

Despre Eva
Please don't romanticize me. I am not who you think I am.

67 Responses to Un bărbat aparte

  1. clau says:

    cunosc asa ceva. traiesc in casa lui ( asa zice el), si mi-e parinte. trist, nu? momentan, depun ” eforturi” intelectuale pentru a scapa de jignirile lui.:) maica-mea s-a obisnuit, eu nu! si n-am sa ma obisnuiesc niciodata, pentru ca sunt puternica!

    • Eva says:

      Ooof!! imi pare rau sa aflu asa ceva. Nici sa nu te obisnuiesti vreodata cu atfel de lucruri pentru ca exista oameni speciali in lumea asta. O sa vezi, curaj! Te imbratisez.

      • clau says:

        Iti multumesc. Desi n-am avut parte de parinti minunati, legea compensatiei mi-a daruit oameni frumosi in cale. Te imbratisez cu drag.

    • flo says:

      traiesti in casa lui…pai ce e neadevarat aici?…e parintele tau nu il alegi tu…asa e natura….cat despre maicata…daca era asa de aiurea taicatu…de ce nu i-a spus PA-PA…sau era legata de casa lui?…sau a folosit motivul ala tampit…ca e un copil la mijloc…gandestete ca alti copii ar vrea sa aibe un parinte..acuma ca al tau nu e ca in filemele americane de succes…depaseste conditia…nu te plange

    • danu says:

      Ratacind pe pe aici mi-a parut rau sa citesc aceste randuri ! Un punct de sprijin virtual iti pot darui ! Sarbatori fericite !

    • Mircea says:

      asta e chiar culmea !… familia e sacra !
      oricum, prea mult lament = la….gisment – deci TRECI LA TREABA !

      FA CEVA MASURABIL !… ia o diploma, califica-te in ceva.
      ceva cu care-ti dovedesti TIE ca lucrurile stau cum zici tu.

      AICI e intreaga problema a omenirii: REZULTATELE !

    • Banii vorbesc. În continuare. Oamenii nu contează. Iarăși.

      • Pentru nefabricarea misoginilor trebuie să mergi/mergeți la matrița. Să luați parte ACTIV la procesul tehnologic, adică la educație +școală +soluții mediatice concrete, concludete argumentative.
        La matrița aceea standard unde omilor le foarte plac… să …spună că ies Ăștia tare…diferiți. Nu seamănă nimeni cu altul… vezi mentalul colectiv.

  2. Dragos says:

    Sarut mana, Eva!
    Mi-ar placea sa cred ca nu exista astfel de barbati, astfel de oameni. Dar textul tau suna asa desprins din realitate…Oricum, m-as bucura tare sa nu am ,,placerea” de a intalni asa ceva sau macar sa am puterea sa trag apa cand intalnesc asa ,,perfectiune”.
    Multumesc

    • Eva says:

      Chiar este desprins din realitate… din pacate!

      • Romina says:

        daca avem cumva cunoscuti comuni, chiar s-as potrivi perfect pu un pabaiat pe care il cunosc. Orice post al lui e despre cat de proaste si tarfe sunt femeile, iar cand colo de astea alege, si nici nu isi da seama cat de gol e el pe din-nauntru…

      • inga says:

        ingar am avut neplacerea sa dau peste asa o persoana… si s-o consider cel mai important om in viata mea..imi pare rau pentru mine ai in tot acest timp pentru el … deodata incercam sa depasesc aceste dwfecte ,si sa cred ca se v-a schimba…dar nu a foat (((

  3. Totul a inceput la cartea asta ca o scrisoare adresata … cuiva… acum chiar nu mai conteaza cui. Era o seara de vara spre toamna; uitata acum si nemaidorita cand dupa deceptia unui amor pierdut am inceput a scrie cartea asta. Si scrisoare incepea cam asa:
    ………………………………………
    Cred ca stii ca am o biblioteca destul de vasta si imi dau seama ca, uitandu ma la tóate cartile astea, pe únele le am inteles de la o prima citire si pe altele nu . Nici nu imi doresc ca sa scap de tóate cartile astea deoarece, poate chiar gandul ca intr- o zi sufletul imi va cere sa mai adulmec pe una dintre ele, ma tine in loc .
    In momentul cand citesc o carte parca capat incredere in acea carte si indirect in mine.Poate chiar idee de a aplica in simpla imginatie un cu totul alt viitor fata de cel existent in carte ma implica a deveni un increzator.
    Cartile… catile sunt ca oamenii sau mai bine zis, acum, din punctul meu de vedere, cartile sunt ca femeile. Si ma refer la asta deoarece intru totul o femeia are asemari cu cartea chiar de la bun inceput. Asemenea femeii, cartea trebuie sa o deschizi usor de la bun inceput pentru a te putea bucura in viitorul lecturarii de o buna desfatare, cartea sa ai grija sa nu o rupi sau sa nu o detoriorezi pentru a o pastra in vesnicia bibliotecii tale si a te mandri cu ea pentru ca e o carte buna; lucru care il poti spune simetric si privit la femeie; dar cel mai important si la carte si la femeie e sa stii cums ao gusti, cum sa o sorbi din ochi, caci altfel secundele, minutele si orele trec de prisos si nu te poti bucura intru totul de ea. Fiecare carte are propriul ei miros de cerneala sau de hartie veche si fiecare carte poate fi proasta la inceput si cu timpul lecturarii parerea sa ti se schimbe. Dar sa nu omitem si diferentele dintre cele doua cadre, femeia si cartea. O carte cu corpetile vechi, julite si care iti inspira un sentiment de “podul bunicii” poate fi destul de buna si te poti afunda destul de puternic in ea si implicit o cartea cu coperti stralucitoare, de aur, poate fi o carte proasta ca nu se cere citita din nici un puct de vedere… lucru care nu prea se aseamana cu femeia… si ca sa nu mai pierd timpul cu atata palavrageala mai aduc in fata dumneata, cititorule, si ultima nelegiuire dintre femeie si carte si apoi termin cu acest subiect imbacsi; o carte i se deschide oricaruia o ia in mana iar despre femeie nu prea putem spune acest lucru.
    Vezi tu, dragostea ne incatuseaza odata cu inducerea, in subconstient si chiar si in costientul uman, de ce nu, a fricii de al pierde pe cel ce iti e alaturi chiar din acele prime clipe de amicitie cand pe inima ti s au presarat cateva seminte ale increderii in ea sau in ea. Citisem undeva, nu mai retin unde… ceva de genul “daca dragostea ucide, gelozia ce face? “ … ei limitarea acelui sector de libertate poate fi ingradita sau nu. o relatie poate incepe cu dreptul cand libertatea e din partea amandurora sau poate incepe cu stangul cand doar teatrul unui inceput de realtie poate umbri acel sector; teatru jucat pentru un oraecare scop; oarecare principiu sau oarecare lipsa de ocupatie sau dorinta animala a lui sau a ei, de ce nu?
    Pentru mine exista o punte nu foarte stabila la oricare inceput de relatie intrucat neincrederea in ce va urma face ca puntea sa se clatine din cand in cand… ceva genul de atitudine a unui stoic vis a vis de moarte. La un moemnt dat ajungi sa le imparti dupa o anumita trecere a timpului si o anumita alergatura prin asa numitele relatii; si pot sa marchez ca a fost o perioada cand era mult mai trendy ca acum, nu zic ca acum nu este, dar eu simteam pe atunci o mult mai puternica impulsivitate asupra relatiei materialiste; de unde si prima imparteala a taberelor din punctul meu de vedere la acea ora si anume: femeia decenta, femeia materialista si curva… sper sa nu razi dar asa le vedeam si cred ca inca le mai vad eu si acum… femeia decenta se arunca cu capul inainte intr o relatie ce doar o palpeaza asa la inceput, materialista intra in relatie dupa ce binenteles i a palpat portofelul masina si hainele urmand ca sa creeze o anumita desconcentrare a monetarului lui, si curva, fata sincera care sta si asteapa si fara nici o obiectie spune dinainte pretul si serviciile. Asta vad eu din partea ei dar nici el nu e exclus… nu nu!
    Spre exemplu… un balet…o sala plina majoritatea barbati cu ceasuri de aur la mana, costume foarte costsitoare si nu in ultimul rand in partea dreapta a fiecaruia dintre el o nevasta ce pare undeva a fi la varsta a treia, cucuoana, care crede ca se poate emancipa cu vizionarea acestui balet. Si sa revenim la el, care a facut o surpriza nevestei sale cu acele minunate si costisitoare bilete pentru acea seara ce se va finaliza intr o incapere plina de fum de cea mai fina tigare si trabuc; deci el e cel care face parte din acea clasa inalta a societatii masculine care vine in acea sala numai pentru a vedea acele picioare goale si rascracanate si orice urma neastupata a corpului acelor tinere… binen teles si asta fara a se compormite de nici un fel; dar poate asta va hotara vreodata acea indecenta a audientei, desi nu cred.
    Si revenind la relatie… inaintand in relatie ajungi la casatorie unde si inainte si dupa se pune problema fidelitatii. Certitudinea acelei vulgaritati de lipsa a fidelitatii apare cel mai bine cu intrebarea : “Vrei sa o iei! “ si la care moritatea sunt obligati, nevoiti sau chiar constrasi sa zica un “Da”asa cu o jmatate de gura. A ramane fidel e cam acelasi lucru cu vointa ce zace in tine de a nu mai bea odata ce te ai lasat; care degeaba te scremi sa iasa ceva daca la 2 zile esti varza de beat si te duci la curve. Chiar daca pentru unii setea de femei nu dispare si relatiile si actele de casatorie si pe urma divort , mult la numar, zac in birou lui prafuit ca la ele acasa, pentru altii riscul de a pericilita o relatie si mai ales respectul fata de ea il face sa evite si sa omite acel sfarsit; dar oare pofta sa fie considerata pacat!? sa fie notiunea originara a pacatului in antiteza cu dragostea!? atunci actul dintre sot si sotie ce mai e? tot un pacat? pai atunci pe aia dreapat inainte de orice casotorie exista o relatie extramaritala care porneste implicit si cu o pofta carnala a lui fata de ea si a ei fata de el si care se numeste …pacat!?
    Sa aiba unii dintre noi o lipsa de pasiune tocmai din acest motiv? deci pofta si pacatul distrug mariajul iar pasiunea o salveaza. dar casatoria!? oficializeaza tot si pacatul si pofta si tot dar nu asa se distruge pasiune si chiar fara vointa ta acea pasiune fiind inlocuita de rutina si chiar de obisnuinta zilnica dar inca o treaba carenu stiu pe unde am mai citit o si pe asta dar am retinut o “Dorinta este mandria trupului iar dragostea e mandria sufletului”. Si trecand asa prin maimute stari si etichetand de fiecare data fiecare el sau fiecare ea asa cum, din nefericire sau poate chiar din fericire… nu mi am dat seama pana acum…, a trebuit sa fac eu, realizezi ca –un sut in fund un pas inainte- si devii o persoana obiectiva si realizezi ca femeile se impart in 2 tabere de data asta: ea, femeia de langa tine si restul. Acum ce sa zic ca toate in afara de ea se aseamana intre ele…doar fiunca traim intr un stat democraticunde majoritatea decide? dar… cu oarecare mandrie pot spune ca fiecare femeie e unica in felul sau mai ales pentru un oarecare eu. Chiar daca se termina relatia pentru fiecare dintre ele ceva acolo ramane in interior si e ca o apostila pusa de ea pe sufletul tau.
    Fiecare are cate un simbol… pentru una nisipul ud si cald de peplaja virgina, pentru alta placa rece de beton a digului ud de valurile care se sparg de el, pentru alta spatiul incomod al umilei masini Dacia 1310 de care multi nici nu au habar acum, spatiu de care dispui si pe care te lupti sa il faci mai confortabil cand incolaciti unu cu altu incercati sa atingeti apogeul… si lista poate continua cu amintirea, altei inimi infocate, amintire ce aduce in sinusuri mirosul de brad crud al cabanei neluminate, si amintirea unei pofte nebune si haine ce te a facut sa ti pierzi simtul real al preludiului…
    Dar cum raman ele acolo intiparite pe sfera cerebrala? prin frumusetea lor care are oare legatura cu punctul estetic al societatii!? Detinerea de capacitate emotionala pe care o detii ii face pe altii sa te invidieze si tie in acelasi timp sa ti dezvolte pofta si dorinta? sau momentul in care vezi o alta ea intr un corp divin sa te faca sa negi intru totul existenta ultimei zeite “blande” care mai poate exista?
    La inceput si ea si el sunt perfecti, intruchipeaza armonia… totul pana la prima dezamgire dintre ei cand automat cancerul relatie se declanseaza si in mintea fiecaruia dintre ei dispar lucrurile pozitive ce le vedeau pana in momentul acela si unul arunca asupra celuilat critici si defecte nevazute pana atunci… si dintr o data porneste acea dorinta marsava si nerabdarea de a fugi si de a pune mana iar pe ce ai avut la inceput , armonie si extaz, ce nu are alt final decat cel ce l ai vazut deja si… sa o iei de la capat… de ce atata graba? dar fara sa te arunci in acele noi valuri ale disperarii ce faci, te apuci de medidatie si preaslavire de sine?
    In relatie trebuie sa fi rece asemenea unui actor care joaca un rol si totodata preaslaveste arta, neimplicanduse emotional, si isi joaca rolul foarte obiectiv oarecum, reusind sa se priveasca pe el din culise. Dar si ea care joaca acel rol de dragoste absurda cum de imita atat de perfect actul sacru al dragostei? Si culmea cu cat isi insuseste rolul mai tare, cu cat se preface maimult cau atat devine mai apreciata de public. Este minciuna femeii o dorinta de neatins a barbatului? oare?
    Oare acea actrita nu are o cariera mai buna ca fiind dama de companie sau mai in jargon, curva? Dar parca va aud spunand acum pe unii dintre voi, tare si raspicat : esti un tampit! nu ai drepatate! sa tinem cont ca generalizez cu simplific lucrurile la o singura individa… dar generalizand si revenind la subiectul relatie nu prea auzi in ziua de azi ca intr o relatie ca femeia sa pacatuiasca. Cel insemnat de pacat e barbatul. Ba chiar revolatat sunt ca in unele tari occidentale in majoritatea divorturilor barbaul este cel care decade din drepturi si femeia ia tot… o mare blasfemie aruncata asupra barbatului as putea o numi. Auzi numai ca el si a batut joc, ca a denigrat o, ca a supus o unor maltratari psihice si … ea saraca nu a facut nimic … pe asta nu o cred. De ce oare se intampla asa ceva? Pentru ca ea are pasarica? Pentru ca femeia se poate preaface si poate mima pana si cea mai relevanta parte a unui act sexual, orgasmul(¿) si in majoritatea cazurilor in inseala pe el nu cu altul ci cu el insusi dar mai bogat, mai frumos sau chiar mai dotat dar numai in imaginatia ei? Barbabul din putinul atu pe care il are in fata femeii are acolo o parte a lui de adevar care nu ii poate ascunde placerea… are acel moment de adevar care chiar daca reuseste sa se prefaca, atunci cand e in pat animalul din el isi recunoaste placerea fata de ea la finalul numarului(de teatru).
    Si ca babrbat ajungi la un moment dat sa iti doresti sa fi mintit chiar daca esti constient ca pentru a primi aceasta minciuna esti nevoit sa minti si tu si iti doresti asta netinand cont ca totul pana la urma va fi un esec… si totusi strigi in interiorul tau acolo “Da vreau!”
    Hai ca pana acum am palavragit o destul… am avut noroc, te am avut pe tine, te am pirdut, mi am luat sutul in fund de rigoare, si cel mai important e ca ai fost o fata minunata… Ca barbat faci totul la inceput pentru a o impresiona si aici intervine treaba cu minciuna… ca barbat trebuie sa te dai mare, sa te dai rotund, astfel incat sa devii cel mai tare personaj pe care si l doreste ea. Sa pierzi idea de maniac al poftelor trupesti, si aia sa iti vina in cap abia seara tarziu cand o ai langa tine moarta de beata si animalul din tine rupe sutienul sfasie chilotii… si in final sa ajunga unde vroia de la buninceput.
    Ai vrea in momentele alea de mare lauda sa dispui de lampa fermecata cara sa va trimita intr un cadru exotic si sa beti amandoi nu stiu ce bautura tropicala din aceeasi cupa de nuca de cocos si ea sa fie data pe spate dar… “Americanii sunt de vinan ca nu ai tu norocul asta”. Iti doresti macar o noapte la o cabana in plin safari sau de ce nu o o noapte in muntele romanesc si stii ca se poate dar problema e ca te ar usura lejer de 200 de euro si de unde!? tot ce iti vine in minte decat un oarecare Parcul Tabacariei unde cainele dingo este de fapt un caine comunitar cu cercel in ureche iar oceanul este de fapt un lac unde apa miroase … dar iar iti vine in cap ca ai vrea sa ii oferi o seara de care sa va bucurati si unde sa ti indeplinesti visul, intr un loc probabil ca American Inn sau altul de genul asta… dar asta e…incerci sa te resemnzei si tot ce dispui e locul inconfortabil al vechii Dacii, foarte probabil una din casutele de camping din Mamaia sau…sau poate nu!?…sau poate da!? …la tine acasa? dar daca ea gandeste ca vrei sa o duci acolo ca sa… sau ca sa…. de parca indiferent unde ati fi nu tot acolo in punctul ala veti ajunge… oricum tu tot un animal esti si ea tot isi va scoate nimfomania din ea la un moment dat. Sa zicem ca va bucurati de spatil cald al acelei locatii numita acasa si oricum daca vrea sa ti dea pasi tot iti da odata ce ati intrat in pat cand o apuca dintr o data somnul si o vezi cascand ca o pisica din aia care nu are nici un viitor si te intreba asa pe sub mustati : “puiule te superi daca adorm?”; si tu ce poti sa ii raspunzi? poti sa fi o jigodie de om sa ii zici “Da normal ca ma supar si ce mai stai acum!? dezbracarea!!!”? nu normal ca nu poti
    nu ar fi firesc pentru ca pierzi si ultima sansa. Tot ce poti sa faci e sa ii zici da sa ii dai pupicul de noapte buna si sa te bagi langa ea si sa o strangi in brate. Inainte de asta trebuie sa beio vreo 2 sau 3 expresso pentru a te tine mai tare ca ea si sa nu adormi langa si sa astepti momentul propice cand pe ea o ia somnul…dupa 2 sau 3 ore de tacere in care timp ea sta acolo ca o iepuroaica cu ochii intre deschisi sa vada ce ii faci. Oricum dupa ce adoarme trebuie sa alungi animalul din tine si sa chemi pe curva din tine si sa te apuci sa o saruti incet pe gat, pe langa ureche, dar asa de incet incat sa nu o trezesti; sa cobori cu saruturile pe sira spinarii si sa urci inapoi incet, sa o saruti in lateralul abdomenului, sa o intorci apoi pe spate si sa te joci cu limba incet in jurul buricului si sa ii saruti abdomenul apoi sa ii adulmeci incet sanii si sa vezi ca sfarcurile sunt tari ca piatra… si apoi daca ea e cuprinsa in acel vis unde toate culorile si simturile se amesteca intre ele si nu se trezeste, cobori incet cu gura intre picioarele ei si incepi sa o apuci cu dintii de pantaloni (ca doar nu credeai ca dupa ce ti a intors spatele sa doarma mai a avut tupeul sa doarma si dezbracata langa tine nu?…hahahaha …tu assa credeai?) in zona pubiana si incet incet incepi sa iubesti acei pantaloni dar nu fiind pe ea ci undeva pe podea asteptand dimineata urmatoare pentru a fi imbracati. Odata ce ai reusit sa faci pasul cu dezbracarea stii ce va urma dar acum procentele se impart in doua…50/50… ori sa urci langa ea sa o intrebi “vrei?” si ea nu poate sa spuna decat da dacaa tacut din gura pana atunci …sau … celelalte 50% cand fortezi un pic nota si incerci in continuare sa te strecori tu mai bine intre picioarele ei si ea va deschide ochii la un moment data uimita( in bine sau in rau, depinde cum ai tu norocul dar de cele mai multe ori e in bine) si totul in acea noapte sa se termine cu un pic de transpiratie pe sira spinarii si un gand multumitor si o epuizare ce vine parca din stomac.
    Iar apoi trec putinele minute pana au mai ramas pana se face dimineata, tu te ai trezit dar pentru ea se face ora 8 se face ora 9, se face ora 10 si nu se trezeste … si doarme… si doarme si tot mai doarme de parka ar fi Padurea din Frumoasa adormita… si incerci ca sa faci sansele sa apara, o mangai pe cap, o managai pe urechi, ii dai parul la o parte ca poate a transpirat de atata somn… incepi sa o saruti copilareste cu gandul ca poate asa ai trezi pe “frumoasa”… si cumlea | tot nu se trezeste. Te tolanesti sit u, pui main ape telecomanda, dai drumul la televizor >in liniste.

    Miraculos, vine incet langa urechea ta si ti sopteste “Ai fost minunat azi-noapte|” si asa ti a taiat tot flerul de inchizitie sufleteasca … sau poate nu ~ poate chiar ti o taie raspicat “Sa stii ca am dormit super bine azi noapte |”

    Reusesti la un moment dat sa treci peste, intalnesti pe inca cineva; din “multul” pe care il cereai, acum ceri si mai mult; primesti un telefon de recuzita de la acea doamne “inca cineva” si se pune problema “hai la mine”, si lasati si tu si ea toate formalitatile deoparte si treceti direct la saruturi, scapati repede te toate toalele , treceti repede in dormitor, uiti se de “Mersi|” si acum cand toate rugamintile la zeitati s-au implinit, intrii acum parca in alt coridor al timpului unde ea e bancul de teste si TU oferi ce si cat poti de mult si dai tot.

    Lasand la o parte lumanarile parfumate, mirosul de trandafiri, levantica sau orice alt parfum cu iz afrodisiac… dupa ce serialul se termina, deschizi ochii si realizezi ca s-a facut deja ora 24… mai repede decat normal se faci si ora 3, si ora 4; ai vrea ca jocul erotic sa nu sa se mai termine… incerci iar tot felul de manevre de parca ai fi pe campul de lupta sau de parca ai fi intr-un campionat unde se ofera medalii. Esti incordat, esti absent pe jumatate… si poate chiar aici e marea greseala… Esti Om si traiesti clipa, daca vrei sa urlii, nu te tine nimeni si poti urla pana ti se inrosesc urechile| Poti sa faci orce dar numai nu-i da ei impresia ca s-a terminat| Nu face asta deoarece mingea nu va mai fi in terenul tau. Cadeti lesinati amandoi dupa atatea “manevre” > , tie, barbatului, ti se inchid ochii de parca ti-ar fi dat careva somnifere, ea isi asuma toate meritele si medaliile si laurii… si adorme si ea langa tine si dimineata va treziti unul cu spatele la celalt… si chiar daca e lumina in camera, tu ai vrea sa traga un pic de tine, dar nu vrei cu tot din-nadinsul… dar va bucurati totusi de actul in sine… si te gandesti ca asta e mometul cel mai placut intr o relatie… intr-un inceput de relatie… si chestia asta se mai poate intampla o data sau de doua ori pana “ajungeti sa va cunoasteti” si coluarea ochilor sa se schimbe… si ochii sa nu mai fie inchisi de fiecare data, nici macar atunci cand va sarutati, si gemetele sa nu mai fie nici macar asa de apasate si sa semene cu niste oftaturi…

    Oare devi obsedat|? Sau iti este frica ca sa faci planuri de viitor, intocmai pentru a nu le strica? Poti lasa relatia sa mearga orbeste? >.
    Relatia devine una serioasa si de fiecare data te intrebi ce poti sa mai aduci noi in ea… te intrebi cat mai poti sa aduci, daca mai ai ceva de adus, si te tot intrebi “daca americani-s de vina”.
    Esti oare obsedat de lumescul lucrurilor? Apar certurile, planul facut ca tiganul parca nu mai este cel ce parea a fi cel cu cateva zile in urma, si ti se parte totul atat de naiv si firav si gata sa se rupa la orice adiere de vant… si dintr-o data unul din ei ia decizia “Gata|” si totul se termina ca o linie sumbra pe aparatul EKG.
    Clar ca in acel moment, unul dintre ei ai uitat vremurile cand se pregateau sa mearga, la Multiplex, sa vizioneze Razboiul stelelor- Atacul clonelor; a uitat momentele cand ea tot vorbea intr-una despre tinutele Reginei Amidala… si el tot traia cu visul la Sabia mov a lui Samuel Jackson, pe care sta inscriptionat “bad-mother-fucker”. Unul dintre ei a uitat momentele cand atunci, inainte sa iasa din casa, se uitau cateva secunde unul in ochii celuilalt si EA renunta la orice toaleta si toala si EL vrea sa-I arate Reginei lui cat de “bad” este si cat de tare e laserul lui… frumoase momente atunci cand el se tot gandea la altceva numai pentru a nu-l parasi Forta, si ea care tot incerca sa se rujeze atunci cand pilota naveta cu viteza luminii… frumoase momente care se termina cu niste scrisori sau biletele de dragoste care cersesc revenirea acelor momente, chiar daca este imposibil de ralizat.
    El cerseste in continuare si incearca sa faca iar pacturi cu divinitatile, ea inchide ochii de fiecare data cand ochii I se umezesc si ii spune de fiecare data tot mai apasat ca il uraste si mai mult. El isi doreste sa o poate ura si el, numai ca poate sa nu doara asa tare. Isi doreste ca unul dintre ei sa nu fi existat, atunci cand o vede de mana cu altul si, colac peste pupaza, acel “altul” este unul din grupul vostru si mai si auzi ca s-ar fi culcat cu el din prima seara dupa ce s-a despartit de tine… si iti vine sa iei un gun sa ti-l bagi in gura si sa scoti creierii pe o gaurica mica mica; dar singura frica e ca poate doare mai tare decat ce simti acum si… mai bine renunti. Esti oare las?…

    Trece un an, trec doi ani, iti satisfaci din ce in ce mai multe pofte, te maturizezi, nevoile cresc, bani trebuie, iti doresti o masina decenta, vrei un viitor pe care te poti bizui, vrei o casa mare… te gandesti cum si ince fel, poate un credit la banca, poate o datorie de-o viata… Vrei ceva ce poti sa construiesti impreuna cu ea si sa traiti impreuna pana la adanci batraneti.Da, cu EA, dar care EA? Alta EA? Ea poate fi o EA care nu vrea viitor si care vrea sa traiasca clipa, sa bea, sa faca chindii, gratare, manele… excursii… si uite cum trec iar anii si banii si uite asa trece si unul cu Bmw-ul prin fata ta si o invita pe fata de langa tine sa-si traiasca clipa alaturi de el, si Ea accepta… si air se duc anii… Si iti faci iar prieteni si prietene, iar vanezi, si auzi discutii intre fetele din grupul nou cu vorbesc unele cu altele si niste cuvinte, de genul “Am draga 26 de ani si un sot minunat … dar… dar si un amant competitiv… aaa si apropos, sa stiti ca mi-am uitat copilul la gradinita pana la 10 noaptea HaHaHa |”, iti taie rasuflarea.
    Nu stii ce sa mai crezi… te intrebi daca toate sunt la fel, si te gandesti ca daca ai fi fost in locul la al ei si ai fi stiu poate ca ai fi luat-o atunci pe loc la palme… sau poate nu… ai fi lasat-o sa-si traiasca clipa si EA cu competitorul tau.
    Ai devenit tu oare un comod, un insensibil care te intorci noapte cu fundul la ea si adormi cu televizorul aprins? Dar cum ai putea tu sa spui ca femeia a gresit? Doar un idiot ar putea sa faca asta. Ai uitat ca barbatul e curva si nu femeia? Femeia intotdeauna stie calea din mijloc | si de ce? Simplu| Pentru ca are pasarica|

    Si ce faci daca ajungi sa ti la ea asa cum e? a? ce faci daca ceva din tine zice da da si iar da…si nu te mai intereseaza ce e moral sau etic si oricat ceva din tine incearca sa redreseze EU-ul interior, tu, ca fiinta nu reusesti sa dai randament si arati ca o vita care se uita in gol si rumega. Pentru El, femeia devina un tot unitar, deja devine un Tot ce este mai presus decat propria lui fiinta…si ajunge la o autodistrugere ce se denigreaza o valoare morala.
    Te vezi ca un manechin de lemn dar cu suflet, dar caruia, daca ii iei un picior, cade. Te gandesti oare cat va tine asta?

    Hai mai bine sa-ti spun o povestioara scurta|
    Era odata ca nicaieri, un regat… dar de fapt erau mai multe ragate… Dintre toate aceste regate, unul era al unui Print si unui al unei Printese. Tinand cont ca toate astea se intamplau pe vremea lu’ Cocosatu’, erau si balauri, si vrajitoare, dar nu cu ele avem treaba; noi avem treaba cu balaurii si nici cu astia toti; ci numai cu unul, al mai al dracu’, un balaur rosu ce le facea zile fripte locuitorilor celor doua regate.
    Mana printesei era conditionata numai de infrangerea balaurului, asa ca, cine vroia mana fetei trebuia sa dea la groapa balaurul. Multi pretendenti halise balaurul asta si se ruga intr-una sa nu se termine printii ca erau buni la gust… Intr-o zi il manca undeva pe balaurul asta, si se duce in regatul Printului Caisa, >, regat pe care il cam ravasise. Pentru lucrul asta si mai ales motivat de mana Printesei, se sui el pe calul lui dolofan si negru si isi lua armura din inox si sablia din argint si porni la lupta. La dimensiuni erau cam cota de 1 la 30.
    Sufla balaurul foc iute, ii topeste armura lu’ Caisa, ii topeste scutul si apoi il haleste. Fiind atat de mic, nea Caisa aluneca pana in stomacul balaurlui si ajungand acolo scoate sundeaua de la cingatoare si taie pantecele balaurului, izbutind sa iasa afara. Uite asa ca nea Caisa fusese singurul care invinsese balaurul. Acum, cu regatul facut praf, dar mandru ca a invins raul, se duce la regatul printesei…
    Duhnind a gunoi de la zece poste, fara armura si fara scut, si avand la cingatoare doar sundeau pe care inscriptionat 925, bate la portile palatului. Hopa ca apare si domnisoara la fereastra si vazandu-l asa, il intreaba, cu limba de curva, de sanatate si cu mai mare ingrijorare de conturile din Elvetia, si vazand ca nu mai are nimic ii spune scurt “Lasati cv-ul si numarul de telefon la poarta si va contactam noi |… a cum? Nici mobil nu aveti?… da da… o sa va contactam noi |”

    …………………………..fragmen
    … Atatea emotii..atatea dorinte de implinit care le are omul pe lumea asta… si pentru ce..pentru un dram de fericire de care are parte doar cateva secunde amarate din viata asta… si barbatul si femeia cica se implinesc de pe timpul de “cand erau copii” si fac ca totul sa le fie bine… Oricat s-ar stradui sa ceara ceva… dar ce sa ceara… cui? Si mai ales pentru ce? Este o viata a lor doi…sau doar a unui dintre ei… !? relatia de la inceput…relatia celibatarului se transforma in relatia unui cuplu sa ceare ceva mai bun…dar ce…!? Vezi tu… o intreaga lume de neinteles care “merita traita”. Tot ei cer ceva ce pot sau nu pot avea.. cred in acea lume plina de zdrente rosii ce zvacnesc a putoare intr-o camera ce sta sa cada. El sau ea au vazut acea camera…au trait acolo…tot ea a fost injosita, tot el a fost cel ce state ape marginea patului ca intr-o lume far avis inconjurata de ceva ce numai el putea si avea in cap. Lumea ce ne inconjoara!? O lume fara capricii carei ii insusim noi niste stramtori de nenintels pentru moralul unui om primitiv. De ce? Cum? In ce fel? Si Pentru ce? Tanarul ce visa la o lume de impliniri, ea ce visala o lume implinita, el ce se chinuia sa razbata dincolo de lumea de fier vechi si ea, fiinta pentru care se intorcea lumea pe dos,… amandoi au doua lumi de neinteles… Moravuri si capricii! NISTE IDIOTENII !!! niste amintiri de tabla ale unei lumi de fier! Fiecare gest imatur doare, fiecare gest ce atinge lumea fiecaruia dintre noi, fiecare atingere pe suprafata unei apei linistite, fiecare clipocire in rosul vinului lu Bachus deranjeaza! Face sa fie ceva de neinteles, face sa devina ceva de neinghitit… Si el sau ea? Ei ce sunt?
    Doua lumi paralele sau doua lumi ce se intersecteaza… Ce spun eu aici? Niste calamitati psihologice ale unei persoane integrate intr-un criteriu social impartit. Oameni care sunt in stare sa gandeasca, care vor sa gandeasca, care se fac ca gandesc si oamenii care nu ar trebui sa existe, parazitii sociali ai societatii. Exista in viata asta un sens pentru orice se intampla, pentru orice exista pe pamant.. exista un raspuns si pentru bondarul ce se aciuiaza la stupul de albine… care e de fapt tot “ un neam pe fusta” cu doamna albina, nu?… dar cum sfarseste bondarul? Omorat tot de albina… Omul s-a luat dupa animal la inceputurile lui, inainte sa poarte capriciile si moravurile, si ce l-a facut sa inlature din fiinta lui animalul? Parerea mea, asa cum toti avem dreptul la pareri… :O mare greseala a societatii. Dar traim toti laolalta, traim toti pe acelasi pamant. Suntem prea putini sau prea multi? Conteaza? Sa nu vorbim de rasism care nu da dreptul niciunuia dintre noi sa extirpeze pe celalalt de langa pentru ca e diferit. Poate pentru ca intra pe un teritoriu ce nu ii apartine si ca isi insuseste ceva ce nu e al lui mi se pare ceva mai plauzibil. Linia naturii nu arata un el sau o ea… arata pe toti ce sunt la fel, ce sunt laolalta si ceea ce merita a fi drept banuiesc ca ar trebui sa fie drept pentru toti… o lume de ipocriti unde multi sunt normali si putini dintre ei nebuni… dar daca acei putini nebuni sunt normali, in limita unei vieti normale si cei multi sunt cei nebuni ce vor sa transforme lumea celor inferiorizati, lumea fara prejudecati, intr-o lume cu limite doar de ei inteleasa. Sa traiesti asa cum ti se dicteaza e ceva ce nu e de inteles pentru unii dar sa traiesti asa cum doresti si sa faci ceva rau celorlalti iar nu e de inteles… asa ca cine merita sa existe si cine nu? Parazitii sociali sunt cei ce nu au acea coloana vertebrala a unei clase inalte din vestita mahala si cei cu o coloana vertebrala, demna de un adevarat stalp de rezistenta a unei lumi creionate de un infantil sunt cei ce dicteaza lumea perversa a moravurilor. O lumea a unui barbat ce a fost un copil din vestita mahala urbana, a unei femei ce a subjugat placerea si idiocratia… este de fapt lumea in care traiesc toti muritorii. Barbatul ce a dori a fi inteles s-a transformat in robul unei civiliatii neintelese de el, femeia ce a inlaturat orice prestanta a firii a devenit curva unui ordinar de ales… si lumea nu vrea sa ia sfarsit nici aici… dar unde? Pana la curva ce traieste in lumea ei plina de maruntaie si in visele ei pline de plozi ce cad in odaia rosiatica unde pute a alcool, tutun si a farmacie, masculul mai nepotrivnic in ferocitate isi inlatura capacitatea de adulmeca, trece de postura de josnic si se alatura celor ce ar trebui sa primeasca o medalie pentru ca au intemeiat o uniune, o familie compusa din plevurile intregii lor vieti. Uite cum se nasc urmasii unei noi societati depravate, cei ce vor inainte in viata la fel ca predecesorii lor si care vor face din lumea lor plina de lumina si scantei, de la inceput, o lume plina de mizerii si resturi de turbare si selinitate in care vor trai cum nu se poate mai bine pentru ei. Noul el sau noua ea se afla undeva departe de lumea vechii generatii si vor sa camufleze amandoi trecutul intr-o viata plina de amnezie si sa umble dupa niste fantome ale unui viitor plin de umbre cenusii sau chiar negre. El, ca viitor barbat nu este departe de urmele crestaturii lasata de lama de cutit in pieptul a ceea ce a fost, si a vrut sa devina omul complex, cu o memorie foarte prosta ce l-a facut sa devina fiinta fara resentimente, si tot el, viitorul barbat este cel ce face ca trecutul josnic sa fie mandru de el. Unde poate ajunge El? Unde poate ajune Ea? Ea, fiinta ce doreste materialismul, ce se implica in viata sociala asa cum se implica si in munca de orice fel ce o presteaza zilnic, Ea care doreste cu ardoare sa iubeasca materialul, este de fapt nenorocita ce urmareste visul lui. Tranchilizarea tuturor sentimentelor, amortirea simturilor si distrugerea visurilor sunt operele unei marsavii de neinteles ale lor, ale amandurora. Trbunalul decide ca amarata si terminatul ei de barbat sa fie trimis la munca silnica in inchisoarea ce se numeste viata de nemeritat… si vorba aia :”viata e frumoasa!” nu? Prapastia dintre gand si realitate este de fapt demoralizarea lui si a ei, este de fapt diferenta dintre lumea implinita a visului si josnicia de zi de zi. Au diparut cartile, a distarul moralitatea in dragoste, au disparut clipele cu nod in gat pentru el cand se gandea cum si in ce fel sa o cucereasca, I s-a impietrit inima, totul a devenit un cenusiu amar in sufletul lui. Cea mai fabuloasa sursa de inspiratie din viata lui, nu este, nu a fost si nu va fi el, va fi tot EA. Pentru el clipele de amestec dulce de iubire s-au terminat… il urmaresca fantomele trecutului, il urmareste ceea ce a fost el. Doarme si se trezeste ingandurat, adoarme ingandurat si viseaza ganduri… urma lui de speranta se materializeaza in ganduri.
    …………………………….fragment

  4. Alexandra :) says:

    Din pacate exista si astfel de oameni…trist.
    PS: Merci ca ai scris ceva astazi, am facut o pauza la birou 🙂

  5. Emanuel says:

    Din pacate modul asta de comportament este ceva general nu doar legat de femei. Femeia reprezinta ceva fragil mai slab mai lipsit de aparare ca sa zic asa. Si unii oameni se poarta foarte urat cu cei mai slabi decat ei, e un fenomen general. A fi barbat inseamna a te purta cu blandete si demnitate cu cei inferiori tie sau cu cei mai slabi decat tine, inseamna sa faci bine atunci cand e greu cand ai putea sa faci rau usor si sa te „lupti” cu cei mai puternici decat tine nu cu cei mai slabi. Iar modul asta de comportament cu femeile e doar o parte din atitudinea asta…Plus ca e vb si de educatie cultura etc…Dar acum de ce sa nu vedem si partea cealalta. Ce spun unele femei: barbatii vor doar sex, sunt niste porci…asta cum e? pun urmatorul link pentru ca asa s-a nimerit si mie se pare inadmisibil sa se scrie asa ceva intr-o revista ( recunosc ca tipul e cam misogin in general dar aici are dreptate ) http://www.youtube.com/watch?v=XDjVbhcgoVY

    • Eva says:

      „Barbatii sunt porci”, „femeile sunt…” – e inacceptabil sa generalizam in halul asta! Dar cum ai spus si tu…”unele femei” si „unii barbati”. Slava Domnului ca nu suntem toti la fel! Stiu filmuletul cu pricina si are dreptate.

      • Sper ca ati avut timp sa cititi fragemtele din cartea pe care inca nu am apucat sa o public… dar toate aceste nedumeriri si nemultumiri pentru EA sau pentru EL, sunt si stau in firea omului, a noastra…sunt adevarurile care ies la iveala mai devreme sau mai tarziu…
        Suntem oameni dar facem parte din regnul animal…fie ca vrem…fie ca nu vrem… dar asta suntem… animale cu constiinta,,, mai mult sau mai putina…

        Si pentru a va capta un pic curiozitatea cu privire la fragmentele date d emine mai sus… va rog sa analizati acest citat din carte … deste ce este El sau Ea… in ideologia unora dintre noi
        „El, ca viitor barbat nu este departe de urmele crestaturii lasata de lama de cutit in pieptul a ceea ce a fost, si a vrut sa devina omul complex, cu o memorie foarte prosta ce l-a facut sa devina fiinta fara resentimente, si tot el, viitorul barbat este cel ce face ca trecutul josnic sa fie mandru de el. Unde poate ajunge El? Unde poate ajune Ea? Ea, fiinta ce doreste materialismul, ce se implica in viata sociala asa cum se implica si in munca de orice fel ce o presteaza zilnic, Ea care doreste cu ardoare sa iubeasca materialul, este de fapt nenorocita ce urmareste visul lui. Tranchilizarea tuturor sentimentelor, amortirea simturilor si distrugerea visurilor sunt operele unei marsavii de neinteles ale lor, ale amandurora.”

  6. Catalin says:

    Mihai Bendeac e un astfel de barbat din pacate!

  7. Meli says:

    Superb articolul. E trist totusi ca multi nici nu consientizeaza ca gresesc. Din fericire, nu am avut experiente de genul celor descrise te tine anterior, insa ma gandesc ce bine ar fi ca astfel de persoane „bolnave” sa aiba in jurul lor exemple pozivite care sa le fie asemenea unui antidot.

  8. Sper ca ati avut timp sa cititi fragemtele din cartea pe care inca nu am apucat sa o public… dar toate aceste nedumeriri si nemultumiri pentru EA sau pentru EL, sunt si stau in firea omului, a noastra…sunt adevarurile care ies la iveala mai devreme sau mai tarziu…
    Suntem oameni dar facem parte din regnul animal…fie ca vrem…fie ca nu vrem… dar asta suntem… animale cu constiinta,,, mai mult sau mai putina…

    Si pentru a va capta un pic curiozitatea cu privire la fragmentele date d emine mai sus… va rog sa analizati acest citat din carte … deste ce este El sau Ea… in ideologia unora dintre noi
    “El, ca viitor barbat nu este departe de urmele crestaturii lasata de lama de cutit in pieptul a ceea ce a fost, si a vrut sa devina omul complex, cu o memorie foarte prosta ce l-a facut sa devina fiinta fara resentimente, si tot el, viitorul barbat este cel ce face ca trecutul josnic sa fie mandru de el. Unde poate ajunge El? Unde poate ajune Ea? Ea, fiinta ce doreste materialismul, ce se implica in viata sociala asa cum se implica si in munca de orice fel ce o presteaza zilnic, Ea care doreste cu ardoare sa iubeasca materialul, este de fapt nenorocita ce urmareste visul lui. Tranchilizarea tuturor sentimentelor, amortirea simturilor si distrugerea visurilor sunt operele unei marsavii de neinteles ale lor, ale amandurora.”

    • unknown says:

      Exact stilul de text care-l urasc, limbaj de lemn, multe cuvinte dar de fapt nu spui nimic. Cu siguranta o sa fii pe placul tuturor pseudointelectualelor cu textele astea care doar suna bine. Acum serios, ce naiba ai vrut sa zici, care e ideea ?

  9. AboutMen says:

    Ai punctat bine, dar starea asta de perfecţiune nu de desprinde din vastele lui „calităţi”, ci tocmai din nesiguranţa, prostia, igoranţa şi neputinţa cu care e conştient că e „înzestrat”. Din păcate există asemenea specimene şi e înmulţesc pe zi ce trece. Am cam ajuns într-un punct în care, sexul slab, cum i se mai spune, a ajuns să fie mai puternic, uman şi spiritual vorbind, iar singura metodă de ripostă e violenţa, de orice fel, mereu nejustificată, ce se trage din neputinţa interioară. O zi bună!

  10. Bogdan says:

    Facand abstractie de poza ce imbraca acest articol, care personal nu o vad ca avand vreo legatura cu cele scrise si prezinta o realitate trista a acestui secol XXI, paradoxal, tocmai autoarea este napadita de frustrari ce pornesc din launtrici nelinisti cu sinele prin modul de expunere apasat.
    Intr-adevar ne traim viata ce coincide cu interiorul nostru, tocmai acest lucru a facut ca „Eva” sa ia parte la acel episod dezgustator, care pentru o fiinta ce traieste intr-o deplina armonie cu ea insasi acele momente neplacute nu ar fi existat, de aceea sfaturile nu-si au sensul in acest articol.
    Un suflet bogat, ajuns la acea maturitate spirituala este mult prea ocupat sa observe iubire peste tot in jurul sau. Sa simta iubire atunci cand doi porumbei sunt in plin ritual al imperecherii, sa simta iubire admirand cea mai banala floare de primavara, sa simta iubire la auzul unui simplu ciripit de vrabiuta, sa simta iubire cand observa doi oameni imbratisandu-se, sa simta iubire atunci cand admira soarele, sa simta iubire in tot si in toate. Datorita legii afinitatilor psihologice si acea domnisoara a avut parte de un episod murdar, cu siguranta nu si unicul, din partea acelui individ fara scrupule.
    Traim intr-o societate a caror indivizi se ghideaza in viata dupa valori false, poarta masti, programarea sociala fiind stindardul egoului. Acea energie pe care o descarcam inutil incercand sa-i schimbam pe cei de langa noi ne secatuieste sufletul. Daca am intelege ca suntem diferiti si ne-am accepta cu bune si cu rele, privind in primul rand in interiorul nostru si fiind constienti de ce exista acolo, viata fiecaruia dintre noi ar deborda de fericire.

    • Eva says:

      Papusa de lemn sugereaza tocmai rigiditatea, inflexibilitatea in idei a unei astfel de persoane si este, deci, mai mult decat potrivita pentru ideea articolului.

      Cat despre datul cu parerea privind persoana mea…ma abtin de la a comenta asta, te afli printre cei care nu pot face distinctia intre autor si opera. „Ne traim viata ce coincide cu interiorul nostru, tocmai acest lucru a facut” ca tu sa ajungi sa citesti articolul aici de fata… as spune, daca as urma si eu propriul tau rationament. Dar nu o sa fac asta, caci eu ma ghidez dupa: „live and let live”. Sa ai o zi frumoasa, Bogdan!

    • Alchimist says:

      Imi cer mii de scuze ca nu pot sa fiu „Educat ” si „Intelectual” la raspuns pentru comentariul tau.
      Dragule, te contrazici de nu mai stii de tine….
      Unii ca sa se apropie de „Eva” se prefac mari „Educati”, „intelectuali” si mari „Rafinati” dar tpt orgasmic…. si unii ca tine numai stiu cum sa se mai exprme, ca sa fie si mai „Orgasmic” , si incep de a se contrazice.

      Ca sa te dai mare „Barbat” special…nu trebuie sa faci nimic, atunci cand e vorba de o polemica a ideilor, a trailor,
      Cel mai frumos ar fi, sa spui cum te simt, ce iti transmite, si daca vrei sa lansez o alta idee complet diferita, NU TE MAI CONTRAZICE…continua-ti idea pana capt, ca te inteleaga cititorul.
      De fapt care e problema? Ce te framanta? Ca nu esti persoana despre care vorbeste „Eva”? Sau nu-ti convine „Eterna discutie despre „Porcii si Curve”?
      Ori ca tu esti domn, si atlii nu au aflat??
      Te rog fii mai concis.
      Fie completeaza-o, fie admir-o sau daca nu-ti convine, VINO tu despteptul cu o alta mai inteligenta si fa ma pe mine PRAF..
      Cam atat, eu, „Alchimistul”

  11. beneath says:

    Mereu după ce femeile au fost folosite în toate formele posibile şi stoarse de tot ce au până când nu mai rămâne nimic în ele sunt deja căror, disperate, curve, degradate, josnice. Mă îndrept atunci către zicala ce se aseamănă se adună. De ce un bărbat alege o astfel de femeie să îi fie alături o perioada dacă asta îi este parerea despre ea. Zic, pentru că atunci este injositor pentru el însuşi. Trist, pentru că ei nu se gândesc că aceste cuvinte rănesc şi rămân mereu în suflet.

  12. Dezaripatul says:

    Fara frumusetea feminina, fara caldura si imbratisarea atat de specifica unei femei, fara gratia ei, fara intelegerea ei, fara tandretea ei, fara dragostea ei, fara sprijinul ei, fara zambetul ei, fara inima ei, inima unei femei… Am trai intr-o lume plina de scanduri plate si de orgolii ce-si ies din matca precum un izvor plin de smoala dogoritoare.

    Ea este cea care imi da sens vietii. Muza mea, Venusul meu, visul meu. Femeia mea. Fara ea, nu ar exista sens si contrabalanta a prostiei masculine.

    Iubesc sa o iubesc.

  13. Theodora says:

    Nu mai stiu cine spunea – parcă Eliade – că mediocritatea este impresionantă, mai ales când o găseşti în acele persoane care se consideră deasupra mediocrităţii! La naiba cu tipul ăla, Eva! Nu merita efortul de a scrie despre el! Cine este el? Reprezintă ceva? Nimic!

  14. Anna. says:

    As avea o tentativa sa ma bucur ca te citesc si barbati in ideea in care poate asa se lipeste ceva si de cei a caror existenta se muleaza perfect pe cuvintele tale, dar doar daca nu as sti ca pe acest tip de „mascul” nu il poate corecta nimic, decat, poate, cateva palme de la viata.

    • Blogfoartefeminist? E..
      De ce ai fi altfel: N-aș vedea… 🙂
      Palmele vieții ne-au trimis unde suntem. Vezi?
      Mă rog, ai doar simțuri arcuite(nu ample)așa că luminează-ți tunelul foarte bine în continuare. Confirmează-te. Atenție să nu te pierzi(…)
      🙂

  15. urs says:

    eva citeste blogul ei merita gingercats.wordpress.com e din Moldova

  16. SomeoneAnonymus says:

    Si nu e trist cand o fata se indragosteste de aroganti ? De acei baieti care sunt „Rai” care le vorbesc cu lipsa de respect? Si aici ma refer la marea majoritate, multumesc Celui de sus ca e si o minoritate care inca mai e cu capul pe umeri.

  17. Marian says:

    atata iti mai place sa faci pe moralista…..esti de fapt o femeie vulgara si inculta. si foarte complexata. sorry.

  18. passionatepirate says:

    Adevarat graiesti. De aceea spuneam eu ca femeia trebuie sa fie cat mai feminina ca sa-l transforme pe barbat, cat o fi el de misogin si frustrat. Cred ca asta e cheia. Nu mai zic ca si barbatul are roul lui, dar cand ii vezi, asa cum l-ai vazut tu pe acesta, nu poti decat sa-l compatimesti

    • passio. pe cine interesează cheia când rolul lor este de lacăte de aur când ele însele au sistat la Fabrică făurirea cheilor. De unde se vede că amestecarea gospodăriei cu lacătele duce la indescifrarea oricăror coduri cu cifruri.
      Sic. 🙂

  19. Să nu generalizăm! Niciodată nu mi-a plăcut omul care pune etichete unor persoane sau unor grupuri, declamând că aia e caracterizarea lor şi nu are rost o altă părere sau o triere mai amănunţită. Nu ştiu cu ce găgăuţă misogin ai avut „plăcerea” să intri în dialog şi să-i asculţi părerile preconcepute, dar eu sunt de părere că majoritatea bărbaţilor sunt mai evoluaţi şi apreciază femeia la justa ei valoare. Să fii fost Becali sau unul din discipolii lui?

  20. Simona says:

    Mie mi se pare ca a punctat chiar foarte bine. Trist, dar adevarat cam asa sunt unii, pacat pentru unele femei care pot sa suporte asemenea barbati, se lasa injosite , doar pentru ca ii iubesc si cersesc iubire.

    Eva te felicit inca o data ca ai curajul sa scrii despre oameni cum sunt ei cu adevarat, pacat ca unii nu apreciaza si nu inteleg, dar cei care nu inteleg sunt cei descrisi de tine in articolul de mai sus.

  21. Traian Suciu says:

    Placut articol !! :).. Parerea mea este ca ambele sexe au fiecare punctele lor forte si astfel se completeaza. nu este unul mai important decat celelalt si oricine sustine ca el poate singur sau ciar si reuseste cu siguranta este disfunctional (probleme de intimitate). In ceea ce priveste materialismul o femeie care nu se gandeste la stabilitatea ei are din nou probleme. nu sustin materialismul fanatic pe care unii oameni il expun (ambele sexe) dar de cand istoria barbatul aducea prada la ograda deci mi se pare normal ca si in ziua de azi un barbat sa se dezvolte si sa se autoeduce in asha fel incat sa poate sustine familia sa. Mi se pare perfect normal ca o femeie sa fie atenta la detalii de genu asta. Problema este ca in ziua de azi barbatii sunt concentrati pe freze, picioare epilate si tot soiu de ocupatii hybride induse de marketing, lucru care duce la fustrari provenite din inabilitatea de a satisface nevoile unei femei. Spre deosebire de barbatii femeile au nevoi mai variate. Nietsche spunea ca potzi judeca gradul de cultura a unui popor dupa felul in care is trateaza mancarea si femeile. Ce e trist i ca indiferent cat de civilizati consideram ca suntem mult nu a evoluat… parerea mea 😛

  22. yokahama says:

    am trait sub acelas acoperis cu un astfel de „barbat” timp de un an jumate,pot spune ka a fost cel mai greu an din viata mea,si sincer din punctul meu de vedere nu ma konsider o femeie urit sau proasta insa a reusita sa ma konvinga,akum sunt fericita ka am avut suficienta putere sa plek de linga el sa ma privesc in oglinda si sa realizez ca nu sunt nici urita si nici proasta……a fost o experienta care m-a invatat atitea…..si DA imi e mila de el.

    • banuiesc ca iti este mila deoarece acolo undeva, in sufletul tau, ceva inca iti mai trezeste sentimente si uneori gandurile frumoase despre trecut…(alea care au fost)… inca iti mai furnica carnea pe tine…. si chiar daca iti da lumea sfaturi de genul „nu ti fie mila de prosti ca si o fac cu mana lor” sau altele de genul „nu te pune cu prostul ca are minte odihnita”, pentru tine sunt de prisos deoarece acolo, in tine, numai tu stii ce simti.
      Si e cu totul adevarat ca unele secrete pe care le avem cu noi insine, nu le vom spune niciodata celor din jur,,,NICIODATA!
      Numai tu stii cum treci peste acest sut in fund… care categoric va fi un pas inainte si un punct in plus pentru experienta sociala in cv-ul biroului sufletului tau.
      Uneori nici nu doresti sa mai auzi nimic din jur pentru ca tu ti ai dovedit singura ca nu esti nici urata si nici proasta… si pentru asta lumea se restrange in primul rand la tine si cu tine…. si apoi… cei care „te vor calca pe bataturi” si asupra carora se vor atinti micile „razbunari” cu care esti datoare sa le oferi trecutului tau.

  23. BOGDAN says:

    un articol foarte bun ,cu singura precizare ca o mare parte din vina apartine femeilor…se vand prea usor in ziua de azi

  24. Adriana Petrescu says:

    Si totusi se intampla. Si se intampla doar din motivul ca noi, femeile, (este prea mult sa generalizez, dar am sa o fac) nu stim sa fim femei. Noi nu stim sa fim fragile, sa folosim empatia, compasiunea, nu mai stim sa iubim corect si frumos si nici sa mai pomenesc de puterea feminina.
    Barbatii din pacate sunt in felul cum sunt datorita educatiei primite in familie, datorita unor traume psihologice probabil din foste relatii, datorita femeilor care nu au stiut cum sunt lucrurile de fapt,mai pe scurt, nu au stiut sa gestioneze o relatie. Nu apar pe nimeni, dar sunt lucruri care, in materie de psihologie sunt adevarate si mai mult, sunt rezolvabile!
    Apropo de comentariul de mai sus, oare de ce se vand? Oare de ce fac lucruri anormale pentru o femeie? De ce sa nu rezolvam lucrurile, de ce sa le lasam asa?
    Mi-a placut ce ai scris,Eva,dar ti-as recomanda pe parcurs sa dai alternative. Sa nu zici doar problema, sa incerci sa dai o rezolvare. Si…daca nu o gasesti, te invit pe http://www.academiafemeilor.ro , noi, femeile, putem!

  25. Ale says:

    Un articol bun, insa trist. Trist pentru ca, in timp ce il citeam, mi-au venit in minte o sumedenie de barbati care se potriveau cu personajul descris.

  26. Desy says:

    mda,din pacate,in ziua de azi tot mai des se intampla astfel de lucruri…”toate femeile sunt niste…”;”toti barbatii sunt…”…GRESIT!!!Intr-adevar exista niste „trasaturi”comune,suntem cu totii oameni,dar de aici pana la a generaliza…mai este mult!Am cunoscut fel si fel de baieti/barbati si pot spune ca fiecare dintre ei m-a surprins in modul lui…indiferent ca a fost bun sau rau!Mi-am auzit si eu vorbe de genu’,cum ca as fi o…si ca toate suntem la fel…ba chiar mai mult!oricum,frumoasa abordare si continui sa te apreciez!…te pup!

  27. Silviu P. says:

    Buna Eva!
    Sunt nou pe blog,si este articolul nr.2 pe care il citesc.Imi place cum ne „impartasesti” trairile,sentimentele(etc) tale.E chiar de apreciat munca depusa(in a le „lipi” pe un site/blog). Sunt tanar,asa ca nu stiu daca am avut parte de experiente pe care altii le-au avut sau trait.Dar sunt sigur ca barbatii sau exemplul pe care l-ai pus in „rama” in acest articol fac/face parte din minoritatea celora carora nu le pasa de voi,femeile. Multi dintre noi ne deschidem,iubim,indragim,muncim si luptam pentru voi. Suntem noi mai orgoliosi,incapatanati si mai „urati”la comportament,dar va avem pe voi.Daca EU sunt rau,atunci TU trebuie sa fii buna.Daca EU gresesc,atunci TU sa fii cea care ma inlatura din calea esecului.Si etc. Desigur,nu toti suntem perfecti (si sa stii ca exista persoana perfecta)..Dar cand Iubesti cu adevarat,atunci ACEA persoana este perfecta.Poate nu pentru atii,dar pentru tine este. Sunt multe de spus,dar am vrut sa-mi exprim opinia.Nu sunt in masura sa judec,sau sa spun ca :”majoritatea barbatilor sunt asa…” si „majoritatea femeilor sunt asa…”. Mult succes in continuare! 😉

    Silviu P.

    • Eva says:

      Iti multumesc pentru parere, Silviu. 🙂

    • Alchimist says:

      Dragule, daca nu esti Homo, esti un om cu foarte mult bun simt si foarte educat. Sa ai grija ce te paste in viata reala.
      Aafara e JUNGLA si lupta pentru supravietuire, UNII, sunt deghizati in oameni buni si altele xerocopiate in sf.Maria, si atunci cand o vei pati, nu vei stii pe unde sa-o iei.
      Doar daca ai noroc si te iubeste „Cel de sus” daca exista.
      Aici in lumea VIRTUALA, poti fi abuzat verbal, emotional, rareori si foarte greu cineva poate sa te afecteze mental.
      SI TOTUSI cum zice romanul, „cum iti astern asa si dorm”. viata o poti orindui cum vrei tu, dar se mai zice „Sa ai incredere in Dumnezeu dar sa-ti legi si calul”. Nu e rau sa cunosti dar aplicarea e o alta gheata. …:)

    • Trăsături ca trăsături Silviu, dar ce te faci cu tendințele.
      Zici că e Olimpiada Inter-Națională de xeroxuri.
      Unde suficiența e destul de tainică, ba chiar minuțioasă. :))) 🙂

  28. da/nu says:

    „Timpul trece . Indiferent ca suntem fericiti sau tristi, ca avem alaturi oamenii dragi noua sau ca suntem singuri in lume. Timpul trece pentru noi toti.
    Privim in urma si poate avem perioade lungi de timp in care nu ne mai amintim ce am facut sau poate abia atunci realizam ca au existat lucruri pretioase in vietile noastre. Abia atunci ne dam seama ce am castigat si ce am pierdut, de ce avem nevoie si de ce ne e dor.”

  29. Mircea says:

    ma uit pe strada – zau daca am chef de suncile si celulita aferenta cu atata generozitate afisata, dar tot eu imi spun: macar asta e la iveala si nu la … surprize ! Mai ma uit si la fete: „hai sa te fac din vorbe !”, pe dinafara Ileana Cosanzeana, pe dinauntrau Muma Padurii ! … e, e ! multa simetrie in relatiile astea intre sexe.

  30. artume1989 says:

    Am cunoscut si eu o astfel de persoana care imi este foarte apropiata acum, ceea ce pare de necrezut, insa si a schimbat parerea dupa o buna perioada cu mine..oare este posibil sau pana la urma va reveni la proastele obiceiuri?

  31. diana says:

    Fiecare priveshte sexul opus in functzie de experientzele sale trecute…la cate dezamagiri am avut parte din partea barbatzilor,ar trebui sa ii urasc si sa ii fac cu ou si cu otzet…dar eu nu pot uri,ci doar am realizat ca am dat peste oameni frumoshi fizic dar uratzi pe interior…ma uit cata violentza verbala si fizica folosesc barbatzii dezamagitzi de anumite femei…cata ura au pe ele..dragi barbatzi dezamagitzi de unele femei care v-au pacalit,inshelat,prostit…etc incercatzi sa datzi o shansa altor femei educate,fine,sensibile,nu va uitatzi doar la prima impresie,la hainele de firma,machiaj sofisticat,fitze de vedeta…asta v-a atras in capcana,apoi dupa ce v-au pacalit,va umpletzi de ura si le descrietzi pe toate ca fiind la fel…sa fim serioshi! 🙂 oamenii sunt diferitzi..barbatzi sau femei….asa ca ..devenitzi mai atentzi la persoanele care va plac, incercatzi sa le cunoashtetzi mai bine inainte de a va implica si a va deschide portofelul…si eu am intalnit barbatzi care arata bine si prostesc femeile naive in a ii tzine in spate si nu sunt putzini…..un fel de gigolo cu acoperire….uscaturi sunt peste tot…vb sloganului…”imbraca-te corespunzator,esti in jungla” 😀

  32. The Whisper says:

    Foarte bine punctat!
    Mereu o placere sa ti citesc articolele
    Toate cele bune:)

  33. Carol says:

    Mai, nici misoginul retardat pe care-l descrii tu, dar, imi pare rau, nici femeia ce-o descrii tu. Femeia asta ce se pune pe post de victima (care, de altfel, este un cliseu). Careia ii trebuiesc dovezi, motive, actiune si din nou dovezi ca sa iubeasca. Imi pare rau, dar tu nu descrii un barbat, tu descrii un caine legat de lesa femei, si dupa vum vad, dai dreptate femei de cristal ce se sarge la fiecare cuvant normal, sau mai rautacios (arati ca dra*u! Spre exemplu). Femeia ce o descrii tu, nu se cunoaste, nu stie cine este, drept urmare cauta unu mai lingau sa-i faca toate mofturile si sa nu se atinga de frustrarile ei. Daca se dovedeste ca baiatul nu-i chiar lingau, incepe calvaru’. Eu ma consider un misogin. Si nu pentru ca ma consider mai bun decat femeia, ci pentru ca o consider egala mie. Lucru jignitor pentru EA din ziua de azi. Vorba aia, *finetea* ei este net superioara si trebuie tratata ca atare. Daca femeia n-ar mai fii atat de recalcitranta, cu spirit de stapan, nesigura si Megasensibila, poate ca nici masculul n-ar mai fii atat de misogin. Drept urmare, hai sa nu aruncam vina de la unul la altul, ci sa ne revizuim comportamentele si asteptarile unul fata de cealalt. Sa incepem cu „acceptarea”, lucru ce s-a pierdut dintr-un motiv ce nu prea-l inteleg. So, acceptarea ca esti femeie si nu poti fi barbat, nu poti face ce face un barbat cum face un barbat, asa cum, nici-un barbat nu poate face ce face o femeie (cum ar fi: sa nasca). Acceptarea ca esti femeie a devenit ceva greu in ziua de azi. Toate au devenit peste noapte ”super-putincioase” cerand dreptul de stapanele casei etc. Etc. Imi pare rau sa va anunt dragelor, dar nu sunteti superioare barbatilor cu absolut nimic. Deci doamna Autor, cand voi femeile o sa acceptati anumite realitati, poate si lumea voastra n-ar mai fii atat de superficiala, lipsita de adevar si dragoste;).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: