A fi şi a nu fi

Imagine

” – Nu reuşesc să înţeleg de ce eşti aşa.

  – Adică?

  – Adică ai tot ce-ţi trebuie ca să nu fii cum eşti. „

          Din multe puncte de vedere nu sunt omul pe care ţi-ai dori să îl ai în preajmă. Nu sunt ca dimineţile liniştite de duminică în care soarele îşi face simţită prezenţa timid prin raze care străpung fereastra precum nişte săbii şi nici nu am întotdeauna parfumul franţuzesc de croissante cu unt, de cafea sau de fericire. De cele mai multe sunt ca după amiezile capricioase de toamnă, când stai în pat cu geamurile larg deschise şi sunetele se scurg în jurul tău iar stropii de ploaie îşi dau întâlnire cu pământul. Dacă aş fi un parfum, aş fi ploaia. Nu sunt mult aşteptata prima zi cu soare de primăvară şi nici o zi călduroasă de vară. Sunt mai degrabă ca o uşă uitată deschisă în toiul iernii, când gerul de afară îţi îngheaţă respiraţia, sunt ca nopţile care te găsesc treaz la ora patru şi ca dimineţile care vin mult prea devreme. Tristeţile mele apar cu aceeaşi exactitate a anotimpurilor. Şi neliniştile la fel, cam ca momentele mele de singurătate. Nu sunt soare şi nici nu aduc fericire oriunde mă duc, sunt egoistă, sunt mai mult întrebări şi căutare de răspunsuri, decât răspunsuri. Inevitabil, la mine răspunsurile devin întrebări, soluţiile nasc probleme. Sunt enervant de ordonată, concisă, exactă în gânduri şi în sentimente, dar tot eu sunt haotică, raţională şi lipsită de logică. Sunt şi nu sunt linişte. Sunt şi nu sunt eu. Ar fi impropriu să spun că sunt eu, când nu ştiu de fapt cum sunt. Nu sunt dimineţile lungi în care poţi să moţăi în pat, ci mai degrabă sunt alarma care te smulge cu brutalitate din braţele viselor, ca zilele în care vremea de afară îţi dă toate motivele să fii fericit, dar nu eşti. Mi s-au dat multe, ar fi nedrept să spun că nu sunt mulţumită. Cer stabilitate, dar n-am nicio urmă de continuitate în mine, mă pierd de la gând până la cuvânt, de la o idee la alta, de la un rândul la altul, ca o zi nehotarată de toamnă. Scriu despre toamnă în mijlocul primăverii pentru că aşa mă simt. Îmi place confuzia mea şi nu îmi doresc să fiu definită. M-am imaginat deseori sub forma unui oraş mic ca o cutie de chibrituri, străbătut de străzi înguste şi întunecate pe care îşi poartă paşii suflete cu tristeţea împregnată pe chip, o pată pe harta lumii căzută în dezumanizare sub greutatea unui cer mult prea gri. Merg des pe străzile sufletului meu, numai că azi sunt senină ca o metropolă colorată fremătând de viaţă. Sunt ca vremea. Sunt departe de ceea ce mi-aş dori să fiu.

Despre Eva
Please don't romanticize me. I am not who you think I am.

47 Responses to A fi şi a nu fi

  1. Miha Rusu says:

    Parerea mea e ca esti prea inteligenta ca sa fii fericita ca femeie. Esti o Eva prea introspectiva, intransigenta si inteligenta. Mai cunosc si eu o Eva a caror companie oamenii o cauta cand sunt nefericiti, insa a carei companie o evita cand le merge ca pe roate. Pentru ca acea Eva stie sa asculte, stie sa mangaie, stie sa oblojeasca suflete, mai putin pe al ei…O Eva a carei tenta nativa de tristete dulceag-amaruie nu pica bine unui ficat fericit.

  2. Esti o minunata, dar asta cred ca stii deja!!!

  3. Alexandru says:

    Închid orice carte,ziar,articol,atlas în momentul în care primesc pe mail un articol nou de la tine.Cat despre postarea aceasta: amazing! Să nu te laşi de scris.

  4. Hopeless says:

    Nu incerc sa-ti dau sfaturi caci sunt foarte departe de a face asta insa consider ca oricat ai cauta si ai incerca nu poti fi pe deplin fericita ..nici eu nici tu , nici nimeni si de asemenea am invatat ca omul trebuie sa fie fericit cu ceea ce are si ca in loc sa caute nefericirea si ceea ce ii lipsesste pentru a fi fericit ar trebui sa caute ceea ce il face bucuros chiar daca sunt nimicuri care completeaza o viata traita pentru a alerga dupa idealuri ….

  5. Angi says:

    Cîteodata am impresia că îţi face placere să suferi…

  6. ghurhu says:

    Sper să nu mi-o iei în nume de rău 🙂 Simt nevoia să răspund provocării 🙂 Sper numai să apuc azi…

  7. Pingback: A fi şi a nu fi « The imperial lawyer

  8. aurash says:

    fii cine vrei nu cine trebuie

  9. Qupid says:

    M-am indragostit de tine numai dupa felul cum scrii, dar sa te mai vad si zambind, cred ca dupa despartire raman fara aer 😀

    • Eva says:

      Multumesc. Acum zambesc:)

      • Qupid says:

        Crezi ca te-as putea vedea zambind ? Ai putea sa emani sa exporti zambetul tau intr-un articol sa se priveasca intr-o oglinda sa-l vad sa-mi desfigureze placut fata de piatra ce o am acum? , punand bucati din zambetul tau pe fata mi-as cicatriza placut fata, m-as vedea zambind diferit cum n-am mai de cand am fost indragostit.

  10. Desy says:

    esti asa cum esti,de asta ai ajuns aici…si eu,una,cred ca vei ajunge departe daca te gandesti sa continui pe drumul asta!!!…te admir pentru ca ai puterea de a-ti admite fiecare punct „slab”,fiecare defect,fiecare fixatie…te lasi „descoperita” si asta e de admirat!!!…cum au scris si ceilalti mai sus,fiecare postare a ta…o astepam cu sufletul la gura,deci…de aici poti deduce ce om esti!!!…bafta!!!…te pup!

  11. RedVelvet says:

    Probabil auzi foarte des asta, dar ma regasesc intru totul in posturile tale. Si intr-un fel, egoist sau nu, ma bucur ca mai sunt oameni cu astfel de trairi. Miha Rusu are foarte mare dreptate in ceea ce ti-a comentat. Cu cat un om gandeste mai mult si incearca sa interpreteze fiecare sentiment/stare/fapt cu care se confrunta in viata de zi cu zi, cu atat se micsoreaza sansa lui de a fi fericit pe deplin.
    Si eu, ca si tine, sunt departe de ceea ce mi-as dori sa fiu.

    Te admir si te imbratisez!

  12. Daniela says:

    Eşti probabil o femeie care iubeşte prea mult… Suferă şi îi place să sufere, altfel nu-şi vede rostul ei prin existenţă. Îşi doreşte ce nu poate avea, se plictiseşte de oameni ce pretind că o înţeleg, plânge fără să ştie de ce şi îi place să plângă…

    O femeie care iubeşte prea mult nu poate fi fericită pur şi simplu – ea învaţă să accepte oamenii pe care îi iubeşte sau învaţă să-i „suporte” pe cei care o iubesc… Şi tot nu e acea fericire…

    Femeia care iubeşte prea mult se luptă între o viaţă normală şi o dramă în numele iubirii şi fericirii… Vrea să fie soţie şi mamă, femeie la casa ei, responsabilă, fidelă, iubită, dar… îi este frică de cursul prea evident şi normal al vieţii… Unde vor dispărea atunci aşteptarea şi suferinţa, dezamăgirile care o făceau să se simtă o femeie diferită şi neînţeleasă, care o făceau să plângă…

    O femeie care iubeşte prea mult e femeia care trăieşte în trecut… E un copil… Timpul e singura soluţie pentru ea.

    Din păcate sau, poate, din fericire, eu tot sunt o femeie care iubeşte prea mult…

  13. Pingback: “A fi şi a nu fi” (challenge accepted) | there's someone in my head - but it's not me

  14. Sophie says:

    La naiba Eva, imi creezi probleme! In primul rand imi constientizez si mai clar egocentrismul cand ma gudur toata vazandu-ma uneori pe mine in tine. In al doilea rand ma faci sa-mi pun semne de intrebare referitoare la orientarea mea sexuala!:)) Lasand gluma deoparte, ma intreb daca asa suntem, sau daca e doar varsta. De cand am intrat in adolescenta simt aceleasi apasari ale inconstantei. Am sperat mereu ca e varsta, dar incep sa cred ca asa sunt eu, fara directie sau definitie, ceea ce ma face nefericita. Sunt etern nesatisfacuta, plina de intrebari, avida dupa definirea mea, inconstanta, intr-o fuga oarba dupa sentimente. E obositor si imi imbatranesc tineretea toate contradictiile astea. Imi spunea un prieten ca nu intelege de ce ma sabotez si creez probleme, cand am tot pentru a fi fericita. Poate „tot” nu imi va fi vreodata suficient. Te pup cu drag, Eva.

  15. T-Raluu Mona says:

    Te admir de cand ti`am citit primul articol .. cred ca am citit articolele tale de zeci de ori .. si tot nu ma satur . Esti fenomenala ! Putine persoane reusesc ,uneoriu cu greu, ceea ce tu faci fara sa te straduiesti . Astept cu nerabdare urmatoarele articole ! >:D<

  16. Diana says:

    „…Sunt enervant de ordonată, concisă, exactă în gânduri şi în sentimente, dar tot eu sunt haotică, raţională şi lipsită de logică. Sunt şi nu sunt linişte. Sunt şi nu sunt eu. Ar fi impropriu să spun că sunt eu, când nu ştiu de fapt cum sunt. …”
    MINUNAT spus!
    Avem o viata inainte sa descoperim cine si cum suntem, pentru ca fiecare zi e o lectie si o binecuvantare!

  17. miss Red says:

    scriam exact ca tine la un moment dat ….

  18. irealia says:

    Fiind ca vremea, ai toate șansele să ajungi și ceea ce-ți dorești să fii. Doar că n-o să dureze… Și-o vei lua de la capăt. 🙂

  19. Eu dimineata … nu sunt eu … 🙂 Sunt f irascibila si inceata. Pana ma trezesc … Exceptie fac doar zilele cand am treaba dimineata. Insa … viata asa e. Uneori te mobilizezi doar cand esti obligat de imprejurari.

  20. Marian says:

    Eva, esti armonie.

  21. cadouri4you says:

    O femeie ca tine are nevoie de un barbat care poate sa vada si sa traiasca in mai multe dimensiuni, exact ca tine. Din pacate, este cam greu sa il gasesti. Fiecare nuanta sufleteasca exprimata, te face sa devii o alta femeie in functie de ceea ce simti in ziua respectiva.
    Tu ai nevoie de suferinta pentru a exprima ceea ce simti. Spun suferinta deoarece este mai usor de obtinut decat o stare de fericire absoluta. Aceasta din urma nu ai de unde sa o primesti. Foarte putini barbati te-ar putea intelege cu adevarat.

    Ma inclin,

    A.

  22. Eva, esti femeie, esti exceptia cuiva.

  23. Alex says:

    Poate sunt nebun sau poate doar mi se pare, insa prin ce ai scris in acest articol incep sa inteleg sau si mai bine, sa realizez, ca am toate sansele sa nu imi gasesc niciodata fericirea. Am fost si inca mai sunt, cu ultimile mele puteri, un om plin de optimism, am sperat si sper ca intr-o zi sa gasesc femeia care sa ma iubeasca la fel de mult sau chiar mai mult decat o iubesc eu. Mi s-a spus ca am dat prea mult si ca sufoc cand de fapt nu am vrut decat sa ii arat cat de mult o iubesc. Cand nu a avut ce i-am oferit se plangea ca nu are, cand a avut i s-a parut ca e prea mult. Nu ma dau batut, insa as prefera ca o femeie, orice femeie, sa stie ce vrea de la bun inceput si sa inceteze „razgandirea” asta continua. Intr-un final nu face decat sa raneasca 2 persoane nu doar una.
    Imi mai dau ultima sansa in care ma las sa mai sper, apoi am sa renunt si am sa devin ca multi din barbatii de azi: un nesimtit. De ce? m-am saturat sa fiu exceptia de la regula si apoi sa aud mereu cum femeile se plang ca nu gasesc acel barbat sensimbil, tandru, care sa le puna pe primul loc, sa le urce pe un piedestal, sa le faca complimente… si cand dau de acel barbat sa se razgandeasca.
    Da, sunt suparat, sunt trist, sunt nervos si poate putin arogant… cred a mi-am castigat dreptul asta cand am spus pt prima oara „te iubesc” si apoi am fost aruncat la cosul de gunoi ca pe o carpa… urmand sa ma „reciclez” singur si sa o iau de la capat. Azi, ma aflu la a 3-a incercare in 30 de ani si sunt in ipostaza in care ma intreb daca se mai merita sau nu. Da, se mai merita… inca o data si apoi ma las batut.
    Ceea ce vreau sa spun este sa alegi „a fi”, sa iti desenezi caracterul, personalitatea, sa iti dai seama ce vrei si sa infrunti realitatea, timpul nu sta in loc si daca vreodata vei gasi iubirea, agata-te de ea si nu ii da drumul, nu sti niciodata daca este sau nu ultima oara cand vei iubi sau cand vei fi iubita.
    Imi cer scuze daca v-am suparat, insa trec printr-o periada proasta… femeia pe care am iubit-o cel mai mult, pt care as fi facut orice, pt care nu am intors capul pe strada pt nimeni si nimic, pt care am respirat timp de 1 an de zile numai pentru ea, mi-a spus ca nu ma mai vrea in viata ei… pur si simplu… si cand am intrebat-o de ce mi-a spus: nu stiu (cel mai stupid raspuns cu putinta), simt ca te iubesc dar nu mai sunt indragostita… mda… si credeti-ma, am luptat.

    Tie Eva si tuturor femeilor, va doresc sa fiti iubite asa cum va doriti, dar cand gasiti acea persoana care sa va ofere acest sentiment, incetati sa va mai razganditi.

    Cu drag,
    Alex

    • ada says:

      Sper doar ca EA nu e exceptia ta!

    • Denisa says:

      Draga Alex, imi pare rau pt situatia in care te gasesti si permite-mi sa-ti spun ca…asta-i viata. Nu sunt pesimista, dar am ajuns de mult la concluzia ca NIMIC NU E PT TOTDEAUNA. Indiferent cat de mult lupti cu toate armele de care dispui (trup si suflet), intervine inevitabil Hazardul si SCHIMBA tot. Da, schimba! Nu distruge, nu elimina…totul se metamorfozeaza, se Schimba. Poate ca este greu de crezut si sa in momentul asta iti vine sa injuri soarta, dar..da-i o sansa, caci ea iti ofera una tie. Poate ca nu ea era THE ONE, mai cauta, sau las-o pe ea, oricare ar fi, sa vina la tine. Daca EA e sa fie, o sa stiti amandoi. De ce spun asta? Nu fiindca ma gasesc la ora asta tarzie intr-o stare melancolica ( poate putin 🙂 ),d dar inteleg, teoretic, prin ceea ce treci si tensiunea sfasietoare din tine, iar daca, prin ceea ce scriu pot sa o ameliorez, atunci e bine. O sa-ti gasesti fericirea! Trebuie! Fii pozitiv, gandeste pozitiv si priveste-ti trecutul ca pe o valoroasa experienta. Nu te transforma in „nesimtit” cum spuneai si tu, colcaie lumea de ei ( nici de Ele nu duce lipsa), e important sa fie cineva care sa faca diferenta, iar in lumea ta, diferenta o faci TU! Capul sus, barbia si mai sus, privirea inainte…ar fi pacat sa nu observi ceva (you know what I mean). O sa gasesti ceea ce cauti! Crede in el! Eu am incetat sa mai cred ca o sa apara acel Fat-teribil-de-frumos, calare pe un cal imaculat…nu-i nimic, invat si eu sa calaresc! 😉 Cu drag, Deni

  24. Ramona says:

    Dumnezeule mare!!!!! Nici daca ma puneai sa ma autodescriu mai bine, nu-mi iesea cum ti-a iesit tie. EXACT asa sunt eu 😀

    • Dante says:

      Ahh, Ecce Homo!

      De fapt, esti asa pt. ca asa te-ai nascut, nu pt. ca TOCMAi ai descoperit cum arata descrierea rastalmacita in cuvinte… Daca vrem sa fim ca altii, reusim, desi motivul principal pentru care ne nastem este exclusiv sa ramanem unici… Cine reuseste, reuseste… cine nu, citeste si da mai departe… 😛

  25. Ador sa citesc tot ce scrii!!!

  26. Daniela says:

    exista vreun remediu…sau e o stare pentru o viata….

  27. Nicu says:

    Întâmplător (sau nu) am ajuns pe blogul tău şi îmi dau seama din acest post că suntem în acelaşi punct al evoluţiei spirituale. Îţi doresc ceea ce-mi doresc şi mie: să îţi găseşti drumul spre ceea ce-ţi doreşti să fii !

  28. D ... says:

    Esti autentica Eva! Si nu e nimic in neregula cu asta, nu te prefaci, nu traiesti la nivelul expectantelor celorlati si e in regula. Asa sunt si eu …

  29. Carmen says:

    Esti as cum vrei tu sa fii, esti un amestec de trairi si sentimente…un amestec cu iz de normalitate. Esti o EVA cu o gandire sanatoasa 🙂 chiar si atunci cand scrii despre ,, toamnă în mijlocul primăverii”, tu, probabil, fiind nascuta iarna…

  30. Miha Rusu says:

    cu totii suntem autentici, si totusi atat de asemanatori, atunci cand nu ne ghidam si nu reactionam conform canoanelor sociale ci bazandu-ne pe intuitia nativa si pe bunul simt propriu

  31. natasha says:

    imi place la nebunie tot ce scrii.

  32. Eva ești extraordinară!!! Blogul tău e superb! Iar despre scrierile tale… (!)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: