Femeia

Imagine

           Mi-ar plăcea să fiu bărbat fie numai pentru a putea iubi o femeie. Îmi plac femeile. Îmi plac femeile care ştiu să fie femei, care îmi captează atenţia, cele care mă fac chiar şi pe mine să le privesc cu admiraţie, să întorc capul dupa ele şi mă ambiţionează să-mi depăşesc condiţia. Îmi plac femeile fascinante cărora bărbaţii le dedică poezii şi în numele cărora pornesc războaie, femei ale căror priviri îndrăgostiţii le-au descris iar şi iar în nopţi şi nopţi de nesomn. Din păcate le întâlnesc foarte rar pe cele care să mă facă să casc ochii, să rămân mută de încântare, femei în faţa cărora să exclam: “Da, uite, dacă aş fi de bărbat de ea m-aş îndrăgosti, eu despre ea aş scrie!”. Zi de zi ne este servit pe tavă un ideal în care nu mă regăsesc şi mă întristează să văd că mulţi dintre noi îşi însuşesc lucrurile care le sunt transmise pe această cale, crezând că dacă şlefuieşti frumos exteriorul, asta va fi de ajuns pentru a fi nu doar o femeie, ci un om complet înainte de toate. Astfel, bărbaţii învaţă să se mulţumească cu puţin, iar femeile la rândul lor se obişnuiesc să ceară puţin de la ele însele.

           Mie îmi plac femeile care încalcă acest tipar, iar dacă aş fi bărbat, la una din ele m-aş opri. Mai există şi astfel de excepţii, femei puternice, nu doar frumoase şi atât, dovada vie a faptului că un trup fără cusur şi un zâmbet ameţitor nu sunt atuurile sine-qua-non ale realizării în viaţă. Cam aşa vad eu o Femeie. Le admir pe cele care pot să iasă în evidenţă altfel decât prin tocuri de 15 acompaniate de un decolteu până în buric, de o rochie care le acoperă cu greu fundul, un parfum înţepător şi cu mai mult machiaj pe faţă decât haine. Oricine poate să îţi sară în ochi aşa, oricine e observat atunci când râde zgomotos crezând că astfel este sexy şi provocator, oricine ţi se va lipi de retină vrei, nu vrei, atunci când încearcă cu tot dinadinsul să facă asta. Dar îmi scria cineva mai demult ca “Feminitatea este atunci când un bărbat întoarce capul şi habar nu are de ce a făcut-o”, iar eu consider cu toata fiinţa mea că asta înseamnă să fii Femeie. Eu aşa vreau să fiu. Pentru mine frumuseţea nu este echivalentă cu feminitatea şi am întâlnit femei cu care natura poate că nu a fost atât de darnică, dar care erau fericite, iubeau şi erau iubite. Am văzut femei care ţineau bărbaţi lângă ele şi fără să fie frumuseţi răpitoare, dar care te cucereau cu glasul lor, cu felul în care vorbeau, cu lumina din ochi, femei care umpleau o cameră goală prin simpla prezenţă. Nu sunt perfecte, au defecte şi calităţi, un amalgam de caracteristici care le fac unice, frumoase în primul rând în ochii lor şi apoi în ai celor din jur. Sunt şi ele oameni, oameni conştienţi de sine, de ceea ce sunt, persoane care au înţeles că nu e de ajuns să zugrăveşti frumos faţada, ci e musai să cultivi şi interiorul. Altfel nu o să stea nimeni acolo prea mult timp şi nici măcar ţie n-o să-ţi placă… Ar fi ideal, dacă nu să fiu înconjurată, măcar să întâlnesc când şi când o astfel de persoană care să răstoarne convingerea aproape general acceptată că o operaţie, două, trei sau câte e nevoie pentru a atinge imaginea ideala, este de ajuns pentru a transforma o persoană de sex feminin într-o Femeie. Cât despre frumuseţea pe care poate că şi-a dorit-o fiecare la un moment dat… cred că celor care o au le este cel mai greu să îşi găsească fericirea, dar asta e deja altă poveste.

           După cum m-am obişnuit până acum, probabil vor fi unii care vor interpreta articolul acesta în fel şi chip, ajungând în cele din urmă la concluzia că textul de faţă este un semn de egocentrism din partea mea. Sunt, într-adevăr,  egocentrică, dar contrar aşteptărilor, nu pe mine m-am descris mai sus. Ba mai mult, cunosc atât de puţine despre mine însămi, despre lume, încât uneori mă simt ca o adolescentă şi mi-e teamă că nu o să-mi ajungă o viaţă întreagă ca să mă transform în omul care visez să fiu. Şi nu ştiu dacă sunt încă o Femeie… dar în mod sigur încerc zi de zi să devin una.

%d blogeri au apreciat: