Femei şi bărbaţi

        tumblr_mbdop2tLMT1qio48to1_400

          Nu ştiu cum să vă spun…mie îmi place singurătatea. Stau uneori zile întregi singură în casă, mă reinventez, îmi analizez sufletul din toate unghiurile, dorm ziua şi stau trează noaptea, mai beau câte un pahar de vin şi îmi fumez gândurile în timp ce privesc inelele de fum cum se duc în întuneric şi dispar în magia nopţii. Cel mai bine cu ea mă înţeleg, cu noaptea. Apar mereu goală în faţa ei n-am simţit vreodată nici cea mai mică urmă de jenă, ne ştim de multă vreme şi am ajuns în timp să îi înţeleg tăcerea, iar ea mie egoismul. Uneori stau şi scriu, alteori mă las purtată de cele mai fascinante povesti din cărţile care îşi aşteaptă cuminţi rândul să fie citite, dar cel mai adesea propriile mele gânduri sunt cele care îmi inundă mintea şi sufletul deopotrivă. Oamenii mă obosesc, mă consumă, mă seacă de energie, mă gândesc tot mai des că nu voi putea găsi vreodată companie mai plăcută decât a mea însemi, si in afară de cel care se îmbraca în albastru niciun bărbat nu a mai înţeles până acum nevoia mea de singurătate.

           Cel mai tragic este că nici femeile nu înţeleg asta, multe fac dintr-un bărbat sensul vieţii lor şi uită că înainte de a te dărui cuiva, trebuie să-ţi aparţii ţie înseţi. Am privit consternata femei care îşi dedică viaţa bărbatului de lângă ele, care respira prin el, îl pun pe primul plan şi îi oferă tot ce au mai bun din ele, ca să rămână mai târziu singure şi goale pe dinăuntru, în timp ce prinţul a plecat să salveze o altă Cosânzeana din ghearele…singurătăţii. Mi se pare ireal să văd femei care se înjosesc încercând să ţină un bărbat alături răbdându-i orice, acceptându-i toate toanele şi mizeriile, justificând asta mai apoi prin ideea răsuflată că au găsit dragostea vieţii, când de fapt relaţia în care s-au cantonat de bunăvoie nu trădează decât părerea extrem de proastă pe care o eu despre sine şi faptul că nu ştiu să se aprecieze. Eu nu sunt aşa, n-am putut niciodată să fiu, mă face să râd numai gândul că m-aş arunca la picioarele unui bărbat implorându-l să nu plece de lângă mine. Am un orgoliu respectabil şi un egoism pe care mulţi nu reuşesc să-l înţeleagă; ştiu să iubesc, dar mă iubesc mai întâi pe mine însemi, sunt ca un puzzle şi indiferent în cât de multe piese mi-ar fi dezmembrat sufletul, pot oricând să fiu asamblata la loc de către omul potrivit. Iar de cele mai multe ori eu sunt acela… pot să fiu astăzi cu sufletul în genunchi, frantă în mii de piese, dar mâine o să mă reclădesc singura cărămidă cu cărămidă în cel mai semeţ castel care mi-a fost dat să văd ochilor. Mi-am jurat că n-o să mă arăt slabă în faţa vreunui bărbat, dar numai când a fost vorba de el n-am reuşit să fac asta şi i-am oferit astfel plăcerea de a mă vedea distrusă. Dar tot la fel mi-am oferit şi mie mai târziu plăcerea de a-l vedea cum se uită la mine şocat şi cu admiraţie în egală măsură: “Unde dracu’ e femeia aia ruptă în bucăţi, unde a dispărut sufletul ăla care se zvârcolea pe jos de durere?” – avea să mă întrebe apoi, când încă nu ştia că nu depind de nimeni şi că nu este el cel care mă defineşte pe mine.

          Bărbaţii, în general, nu pot să înţeleagă o femeie care nu are nevoie de ei, iar ca să faci o relaţie să meargă trebuie să le laşi măcar ideea iluzorie că deţin controlul asupra ta, să le gâdili orgoliul şi să le dai impresia fie numai pentru un moment că eşti fragilă şi dependentă de ajutorul lor. Îi lăsam şi eu să creadă asta când şi când, până în ziua în care, plictisită şi epuizată de inconsistenţa lor spirituală, ajungeam să resimt mult mai mult decât de obicei nevoia  de singurătate. Se dădeau lezaţi în amorul propriu dacă refuzam o ieşire pe motiv că vreau să fiu singură, se gândeau că o fac pe inabordabila, că vreau doar să le aţâţ interesul, că poate a apărut altcineva mai interesant sau cine ştie ce alte explicaţii mai aflaseră ei de prin revistele de tarabă. M-a amuzat mereu falsa siguranţă de sine a unora şi atitudinea de Făt-Frumos pe cal alb, atitudine care ascunde în fapt o ignoranţă crasă în ceea ce priveşte sufletul unei femei. Trist e că majoritatea sunt aşa…se cred mari Don Juani şi sunt plini de ei, aşteptându-se ca o cină în oraş şi două glume spirituale mai  târziu să le cazi la picioare. Tot ei se plâng că suntem toate la fel, dar când dau de o Femeie nu ştiu să o facă a lor, spun că se lasă greu şi găsesc fel şi fel de motivaţii care să le mascheze incapacitatea de a o cuceri dacă ea nu e impresionată de o maşină în tendinţe şi de un portofel plin cu bani.

           Adevărul este ca pe mine cel puţin nu m-a mai înţeles nimeni ca el, cel care se îmbrăca în albastru… a fost singurul care s-a împăcat cu stările mele fluctuante, care a vazut că dincolo de nestatornicia şi ezitările mele se afla un suflet blând, o inimă dornică de iubire. Numai el m-a înţeles şi probabil de aceea încă îl mai aştept, pentru că mi-am pierdut speranţa că voi mai întâlni pe cineva care să înţeleagă singurătatea mea, dar asta e deja altă poveste…

Despre Eva
Please don't romanticize me. I am not who you think I am.

141 Responses to Femei şi bărbaţi

    • ” sunt ca un puzzle şi indiferent în cât de multe piese mi-ar fi dezmembrat sufletul, pot oricând să fiu ansamblata la loc de către omul potrivit. ” Sunt total de acord cu tine…iti citesc blogul ori de cate ori simt nevoia sa evadez din gandurile ce nu ma lasa sa traiesc in prezent…Aici gasesc nu neaparat raspunsuri, cat gasesc linistea ca ceea ce mi se intampla, nu mi se intampla doar mie, e ceva comun, obisnuit…se diferentiaza doar prin modul cum traiesti si cum intelegi aceste lucruri…Scrii minunat!

  1. Gabi says:

    Buna, iti citesc blogul cu mare drag. Imi place foarte mult ceea ce scrii. Exact asa este, noi barbatii nu intelegem nevoia voastra de singuratate. Chiar recent am avut o discutie cu prietena mea care imi spunea ca are nevoie de singuratate, ca are momente cand vrea sa fie doar ea singura…

    • Eva says:

      Buna, Gabi. Ce ma bucur ca acest comentariu vine din partea unui barbat 🙂 dar una peste alta cred ca indiferent de ce parte ne-am afla, femei sau barbati, avem cu totii nevoie de singuratate la un moment dat. E bine sa avem alaturi pe cineva care poate sa inteleaga asta:)

      • Gabi says:

        Da, dar multi fugim de singuratate, probabil datorita fricii de a nu ne speria de ce gasim in interiorul nostru.

        Imi place foarte mult si partea: „Trist e că majoritatea sunt aşa…se cred mari Don Juani şi sunt plini de ei, asteaptandu-se că o cină în oraş şi două glume spirituale mai târziu să le cazi la picioare. Tot ei se plâng ca suntem toate la fel, dar când dau de o femeie adevărată nu ştiu să o facă a lor, spun că se lasă greu şi găsesc fel şi fel de motivaţii care să le mascheze incapacitatea de a o cuceri”

        Probabil datorita faptului ca la randul nostru, am fost incapabili sentimental o anumita perioada, iar cand apare acea femeie(„exceptia”) nu prea mai gandim logic in preajmea ei…:)

        • Aliona Gulca says:

          „Probabil datorita faptului ca la randul nostru, am fost incapabili sentimental o anumita perioada, iar cand apare acea femeie(“exceptia”) nu prea mai gandim logic in preajmea ei…:)”
          Shi atunci cum ar trebui ca „exceptia” sa inteleaga acest comportament de „incapabil sentimental”, dak poate shi p-u ea acel barbat a devenit „exceptie”???

    • Liviu says:

      E o diferenta majora intre singuratatea femeii si singuratatea barbatului. Nicio femeie n-ar putea pleca in sihastrie si ramane acolo pentru mult timp. M-as putea lega de Dumnezeu sau m-as putea lega de „nevoia” constanta a femeii de socializare. Barbatul se poate rupe de societate si trai ca un animal. Femeile sunt acele animale care au nevoie de societate pentru a fi ele. E drept, si ele simt nevoia de singuratate, uneori, dar mai mult pentru reflectie decat dintr-o nevoie naturala. Barbatul are, sa-i spunem, o chemare naturala spre asa ceva. D-aia urca munti, pleaca la vanatoare, pescuit, etc. singuri. Ei n-au nevoie de prieteni cu care sa mearga la toaleta (ca sa fac o mica gluma) si pot sa stea si singuri la o masa fara sa li se para trist sau mai stiu eu cum…

  2. Pingback: “Femei şi bărbaţi” « Oana.Moldovan

  3. Silviu says:

    La fel ca si natura unei flori sau albastrul, omul are calitatile lui care cu timpul ajung esente si doar el este persoana care isi amesteca calitatile care il transforma in ceea ce este. Nu se cuvine sa vrei un „om” dar este de posibil sa il respecti si sa il admiri pentru calitatile lui.

  4. CAROLINE says:

    imi place foarte mult articolul si ce e mai important ca o apreciere e faptul ca e adevarat

  5. david says:

    pe foarte scurt si la obiect: admir modul in care scri chiar daca din cand in cand te contrazici in idei (poate ca pana la urma e de neevitat sa te lasi influentat de emotia momentului) insa nu inteleg de ce obsesia lui pentru albastru a devenit si obsesia ta pentru el? (albastru) si de ce albastru? ce nuanta de albastru? asorta albastru cu albastru?..sau este vorba doar de clasicul cliseu „albastru pentru baietei si roz pentru fetite”? ps. oare din cand in cand nu spunem ca vrem sa fim singuri numai pentru ca avem nevoie de putina atentie?..si ultima intrebare este evident retorica

    • Eva says:

      Nu e obsesie pentru albastru, e o preferinta a lui, iar in cazul de fata se numeste laitmotiv:) La inceput a fost albastru pur, acum e albastru inchis aproape negru.

      • Albastru, un admirator sincer si devotat al rosului corai says:

        Ieri albastru pur, azi violet, maine negru si tot asa pana il vei trece prin tot spectrul de culori ca ulterior sa le combini si sa obtii in final albul pur imaculat de la Ariel („detergentul care spala bine”). iti respect si iti sustin singuratatea pana in „panzele albe”…..in fond si pana la urma, Eva mendes, Eva Brown, Eva lui Adam aveau nevoie din cand in cand de putina singuratate…de ce nu ai avea si tu o parcela mica?!

  6. George says:

    In general este de obicei greu sa intelegi un om….Indiferent ca este femeie sau barbat…In ceea ce priveste siguratatea pot sa spun ca te inteleg perfect…Si eu prefer sa stau in casa alaturi de o carte buna sau de ceea ce ma pasioneaza…Nu vreau sa ies printre oameni si sa aud mereu aceleasi povesti slabe, lipsite de substanta…Primesc telefoane de la prieteni care insista sa ies cu ei in oras si de cele mai multe ori cand ii refuz nu pot intelege…
    Cat despre „Tot ei se plâng ca suntem toate la fel, dar când dau de o femeie adevărată nu ştiu să o facă a lor, spun că se lasă greu şi găsesc fel şi fel de motivaţii care să le mascheze incapacitatea de a o cuceri” ce parere ai despre urmatoarea descriere care am auzit-o de la o amica de curand: „Barbatul pe care il vreau eu trebuie sa stie cand sa vorbeasca si cand sa taca…Trebuie sa stie cand sa imi accepte toanele si cand sa imi atraga atentia asupra lor….Trebuie sa inteleaga ca am tot dreptul sa „act up” fara nici un motiv si sa accepte asta…”

  7. Dan says:

    Interesant articolul pana spre final.
    Sunt curios ce ai spune Eva, si/sau femeile in general daca partea cu ” stari fluctuante, nestatornicie si ezitari in viata amoroasa” faceau subiectul unui personaj masculin.
    Vreti intelegere la un aspect ca asta. Dar ati fi capabile sa si oferiti in schimb acelasi lucru?

    • Eva says:

      Sunt rac, „schimbare” e cuvantul care ma defineste:)) Prin ceea ce am spus in final m-am referit strict la faptul ca am o personalitate oarecum capricioasa cu dese schimbari ale starii de spirit, nu la ceea ce te gandesti tu. Ideea era ca am intalnit putini oameni care sa vada ca dincolo de aceste „ezitari” ale mele, raman aceeasi persoana in esenta. Si da, sunt capabila sa ofer intelegere in privinta asta, am si facut-o.

      • Dan says:

        Ok atunci. eu am inteles ce am inteles fiindca specificasei totusi ” in viata amoroasa”. nu in general.
        Oricum, nu-ti imagina ca am redus cuvintele alea la a sari din floare in floare.
        Ci pur si simplu indecizie sentimentala vis a vis de barbatul/ii din viata ta, ezitari in a lua o hotarare spre binele amundurora, etc.

      • domu says:

        Din cate stiu/am observat femeia rac e genul care face dintr-un bărbat sensul vieţii ei; probabil ai ascendentul in varsator/capricorn/sagetator; barbatul potrivit pentru o femeie independenta ar trebui sa fie si el independent (gen: varsator/capricorn/sagetator/taur/gemeni ei pot sa respecte libertatea celor de langa ei)

      • Inna says:

        ..”RAMAN acceasi persoana in esenta”..Bravo, Eva- racule !.. chiar daca esti ..imprevizibila. Cunosc sentimentul..sunt si eu rac 😉 Scrii frumos..mai spune-ne.. :-*

  8. Liviu says:

    Cu ideea de singuratate sunt cumva de acord… dar nu crezi ca feminismul tau e putin exagerat? oare prin „se cred mari Don Juani şi sunt plini de ei, asteaptandu-se ca o cină în oraş şi două glume spirituale” nu faci cumva o reflexie asupra ta – femeia fatala? carevasazica ei ar trebui sa te ia „de buna” iar tu nu? afla ca TOTUL poate incepe cu doua glume spirituale si o cina…

  9. marselina4 says:

    admir modul cum gindesti,,,niste ginduri extraordinare..si sunt deacord cu tine nici o femeie nu trebue sa se injoseasca in fata unui barbat,,trebue sa dea dovada de orgoliu si mindrie..

  10. Irina says:

    Ador sa fiu singura, eu si atat, eu singura, cu gandurile mele. Uneori devine o nevoie stringenta. Sa nu sune telefonul, sa nu bata nimeni la usa, sa nu stiu cat e ceasul si ce zi a saptamanii este, sa fac doar ce vreau eu si cand vreau eu, sa nu depind de nimeni. E placerea mea ascunsa, privita cu suspiciune de cei din jur. Nu as putea trai fara momentele mele de singuratate, as simti ca ma sufoc. Numai ideea ca, vreodata, nu m-as mai putea bucura de ele ma ingrozeste. M-am regasit perfect in ce ai scris.

  11. Iulia says:

    Parca as citi o pagina din propriul jurnal.
    Esti exemplul viu ca timpul si societatea n-au reusit sa stearga in totalitate vibratia din sufletul unei femei. DIn pacate, multe s-au piedut pe drum si au format secta femeilor trase la indigo. Cine stie… poate reusesti sa deschizi cativa ochisori.

  12. gabriel says:

    Cam exagerate caracterizarile de genul toti sunt la fel.
    1.)despre barbati spui ca aproape toti sunt la fel.
    2.) despre barbati, spui ca se gandesc ca toate sunt la fel.
    Avem tendinta de a generaliza cand ne merge prost pentru ca este natura umana. in momentele dificile vedem totul in alb si negru. O vreme fugim de responsabilitate, O vreme fugim deceia ce ne sperie in viata noastra, totusi te-ai gandit de ce toti facem in anumite momente alegeri gresite?
    mai demult spuneam ca deciziile gresite luate in trecut s-au datorat varstei(ce prostie, ce copilarie de om mare” sa spui ca ai ales gresit pentru ca erai tanar? ). Alegem si apoi vrem sa schimbam si sa remodelam dupa un tipar care infloreste in mintea noastra de cand suntem mici. Incercam sa aplicam un model creat in minte pe cea/cel de langa noi si cand vedem ca nu reuseste fiecare isi ia jucariile si face ce vrea in functie de cat de coapte sunt mintile.
    Cel mai usor este sa aruncam vorbele unii catre ceilalti. oricum, dupa ce arunci vorba daca vrei sa strici ceva sigur ai sa si distrugi.
    Ar fi frumos sa invatam sa ne bucuram de bucuria celor din jur. cel putin am avea macar un zambet pe buze.
    Ca si concluzie generala : fiecare isi alege drumul care il vrea.

    • Eva says:

      Foarte frumos ce spui tu, iar in ceea ce priveste concluzia sunt mai mult decat de acord. Insa rationamentul tau e gresit din start pentru ca n-ai citit cu atentie textul; am spus clar „majoritatea”, nu scrie nicaieri „toti sunt la fel”.

  13. Daniel says:

    Deci Eva,crede-ma cu articolul asta mi-ai citit parca din palma sau sa zic din suflet. As putea iar sa scriu o analiza mica dar nu am ce pt. m-ai lasat pur si simplu masca si stau acum si ma gandesc oare de ce unii pot avea o gandire atat de profunda (adica eu am inteles de la primile randuri exact unde bati si sa sti ca nu are absolut nici o legatura cu sexul persoanelor insa tu scri din perspectiva unei fete si e logic sa te gandesti la sexul opus pt ca cu acesta ai interactionat probabil mai des) , interesant insa este altceva, ar fi de folos sa aflam oare ce ne-a adus pe drumul acesta de gandire…. continui pe mail

  14. Ala Melnic says:

    Nu esti tu acela care mi-ai dat inimei mahnire;
    Nu te maguli cu gandul ca te-am plans sau te-am iubit,
    Ai fost numai intruparea unei clipe ce`n nestire
    Misca sufletul si-l leaga de un dor nemarginit.

    Si daca a fost durere si daca mai sufar inca,
    Nu esti tu a lor pricina, nu esti tu cel vinovat,
    E de vina al meu suflet, e simtirea mea adanca
    Caci a mea este iubirea tu esti clipa ce-a zburat.
    (V.Micle)

  15. ovi says:

    Tot mai mult imi place ce scrii. Este atat de real…sincer mi-as dori sa fie altfel pentru voi fetele. Eu ma stradui sa fac sa fie altfel…

  16. daroi alina says:

    Superb !!

  17. Daniela says:

    Nu cred să fie cuiva străina singurătatea de care vorbești. Ideea e că în acea singurătate nu te simți singură, asta nu pricep cei ce nu vor să accepte această nevoie. Tu ai punctat-o fain apelând la dedublare.

  18. Dani says:

    E bun blogul , doar că exagerezi cu detaliile:
    „Povesti din cărţile care îşi aşteaptă cuminţi rândul să fie citite”
    ” îmi fumez gândurile în timp ce privesc inelele de fum cum se duc în întuneric”

    și multe altele , what for ? ) înțeleg că cititorul trebuie să simtă prin ce trece , dar nu chiar așa ) parcă citesc un roman , dar nu un blog )

    multă baftă

  19. Eugen says:

    Foarte incantat, si eu gandesc analitic si am ajuns la concluzia ca nu exista nici suflet nici iubire, ceea ce ma face sa ma simt cu o treapta deasupra ta din anumite puncte de vedere! Oricum ma bucura foarte tare ca am vazut atat curaj, initiativa si inteligenta, pe care rar le intalnesti in societate, mai ales din partea unei femei ( nu sunt misogin ). Felicitari si mult succes!!!

    • anonim says:

      Eugen, cum ai ajuns la concluzia ca nu exista nici suflet si nici iubire? Sunt doua concepte abstracte, filozofice, la fel ca toate variatiunile pe temele legate de spiritualitate/credinta/autocunoastere, care nu se comenteaza in public, si nu se dezvolta in suete, pentru ca tin total de sfera interioara a fiecaruia (si isca discutii de genul celei de fata;nu m-am putut abtine), iar rolul nostru este acela de a medita la toate acestea si a ajunge la propriile concluzii, FARA sa ne simtim superiori celorlalti. Nu exista oameni mai presus decat altii, fiecare are propriile conceptii, si chiar daca pe tine nu te „ia” nimeni la rationament, exista parti ale spiritului uman din tine la care poate ai si tu de adus imbunatatiri, dincolo de gandirea pur logica (a se remarca, am spus „spirit”). Incearca sa privesti din mai multe unghiuri…

  20. Desigur ca imi place ce scrii, de asta ma aflu mai mereu aici. Insa am un mare of cand citesc. Fiind o „gramar nazi” mi-e greu sa citesc printre greseli, diacritice uitate, asezare in pagina, etc.
    Cat despre acele „motivatii” scrise mai sus, nu de fapt ar trebui sa fie motive, pentru ca nu se potriveste in context.
    Sper sa nu o iei in nume de rau, dar citind mult parca imi sar in ochi toate si mi-e greu sa nu zic ceva.
    Bafta in continuare!

    • Eva says:

      Multumesc pentru observatii. Diacriticele se pare ca imi mai scapa, iar in ceea ce priveste „motivatia”, ea apare explicata in DEX si drept „argument” sau „scuza”, deci se potriveste in context (chiar acum am cautat ca sa ma asigur). Cat despre asezarea in pagina, din pacate wordpress nu ofera si optiunea Justify.:)

  21. Alex T. says:

    @ Alexandra Ghita 🙂 „Grammar nazi”, fara virgula inainte de „etc.” (si asta doar intr-o singura fraza)
    Sa nu ii stricam articolele cu astfel de comentarii 🙂
    The weirdest people are the best.

  22. gigiel says:

    toate fetilii sa ma caute pi mini …..

  23. gabriel says:

    Imi pare rau pentru tine. Un alt suflet pierdut…scrii frumos, tottusi…

  24. Ragnar says:

    Știi… Îți citesc blogul cam de când a început să fie atât de… viral. Dacă nu ai fi scris cu diacritice, aș fi putut jura că ești cineva anume. Până și acest pseudonim este dubios: Eva. Ca să nu mai zic de verdele ochilor din imaginea aflată la antet. Cred că îmi pierd mințile, având în vedere că mi-a trecut asta prin cap, ceea ce probabil nu este foarte departe de adevăr.
    Dar nu ești. Cred… Dar dacă totuși ești, și cel în albastru e „altcineva”, atunci să știi că te urăsc.

    • Eva says:

      N-ar trebui sa stricam farmecul prin detalii superficiale cum ar fi…identitatea mea 🙂 nu?!

      • Ragnar says:

        Apreciez delicatețea cu care ai evitat un răspuns, lăsându-mă să te suspectez în continuare. Asta mă va face să fiu mai atent pe viitor, inclusiv la ceea ce le răspunzi celor care comentează. Și dacă ești cineva anume, știi că la un moment dat voi afla adevărul. 🙂
        Hmmm… Acum am observat: născută în zodia racului. Din ce în ce mai dubios.
        Dar sunt două detalii care nu se potrivesc totuși: orele (prea) matinale la care răspunzi la comentarii, precum și amabilitatea cu care le răspunzi celor care comentează. Mai ales acelora care sunt complet imbecili. Sau chiar absența unui răspuns, în unele cazuri.
        I’ll be around.

  25. Robert says:

    Suntem indivizi dar, tot cautam apartenenta, indiferent de varsta, tara sau stare materiala.

  26. Stefan says:

    Draga Eva,
    Iti citesc de ceva timp blogul si ma incanta stilul tau de a scrie, de a jongla si manipula cuvintele. Poate mi-a scapat sau poate nu ai scris, dar sincer mi-ar placea sa vad abordarea ta asupra urmatoarelor teme:
    – Rolul barbatului/femeii intr-o relatie;
    – Sex vs. Dragoste

    Mersi pentru intelegere,
    Stefan

    PS: Poate va veni vremea cand la randul meu voi intelege ce se ascunde in spatele mastii pe care o purtati zi de zi.

    • Eva says:

      Buna, Stefan. Iti multumesc ca ti-ai rupt din timp pentru a-mi lasa cateva randuri. O sa ma gandesc la temele propuse de tine, iar daca voi gasi vreodata inspiratia, fii sigur ca le vei vedea expuse aici .:)

  27. dahlia says:

    cît m-am regăsit în articolul ăsta!!!! (:

  28. cipriqe says:

    Azi am de descoperit blogul tau, si pot sa spun ca ma incanta :), unele ma fragmente ma amuza iar altele ma fac sa ma uit lung..
    Iar despre ce prezinti tu aici, da, sunt deacord ca femeile nu trebuie sa indure rautatile venite din partea celor pe care ele ii considera iubiti..si nici invers.
    Ce ma amuza aici e ca in mare parte facem decizii aiurea care cu greu ni le explicam lasam unele persoane sa plece din viata noastra persoane pentru care chiar am insemnat ceva. Aceste persoane pentru noi au fost o prada usoara si parca ne era frica cum de ii oare asa usor sa gasesc drumul spre fericire asa ca in schimb ne alegem cu o persoana care ne distruge toate gandurile noastre frumoase despre iubire..
    Intrun tarziu ne intoarcem la acele persoane si ramanem cu ceva ce iau definit… pentru tine albastrul iar pentru mine parfumul 🙂

  29. ankyss says:

    Profund,iti multumesc esti un ajutor f mare!nici nu iti potzi imagina

  30. crisuadi says:

    A spune ca esti rac si de aceea esti asa este un nonsens . E ca si cum ai crede in feti-frumosi pe cai albi…Noi suntem cum suntem , punct. Cauzele sunt altele si nu zodiile .

  31. FLOW says:

    Cand te intelegi pe sine te scapi de nevoia sa te inteleaga altcineva, iar cu singuratatea…e dulce si orice om sanatos are nevoie de ea, macar o lingurita pe zi. Dar lumea nu ia in serios lucrurile astea, de aia ajungem o mare de defecti, inecati in rutina.

  32. Rhenus says:

    @crisuadi, Eva nici nu are cum sa fie alta zodie decat rac. http://viataeunvis.wordpress.com/2011/12/26/cum-as-stii-ca-esti-tu/

    @Eva, esti anonima, nu trebuie sa-ti fie teama sa spui ce simti. Vad ca inca ascunzi multe. Versurile din melodie ti se potrivesc perfect nu-i asa? http://www.youtube.com/watch?v=g25T_zAfkfs

  33. Marius says:

    mi-a placut mult articolul tau si fotografia deopotriva 🙂
    totusi, daca ai fi scris articolul in secolul 19 si putin din 20, poate ca ar fi avut un ecou mult mai mare
    insa in ziua de azi nu cred ca mai are sens sa faci apologia singuratatii … de ce? pentru ca in secolul acesta mai mult decat in celelalte invatam ca suntem asa si din ce in ce mai multi oameni descopera asta
    pentru unii e o drama, de aici si indiferenta fata de suferintele pe care cineva ar putea sa le indure
    pentru unii e o lupta in a scapa de singuratate, de ceea ce in fapt ii defineste cu adevarat ca fiinte umane
    iata mi-ar placea sa citesc un articol in care sa lauzi non-singuratatea

    si apropo de suferinta si singuratate, uite un link ce ‘trateaza’ tangential problema propusa de tine
    http://zeceintop.ro/zece-melodii-care-va-pot-scoate-din-starea-de-nefericire/

  34. http://elladaline.wordpress.com says:

    Nu poţi să fii mai mult decît eşti, nu poţi să dai fără limite, nu poţi iubi fără să primeşti în schimb tot de ce are nevoie sufletul tău, inclusiv Singurătatea… În articolul tău m-am regăsit în rîndurile femeilor care au oferit cu sufletul Tot, pînă şi starea mea de spirit am omogenizat-o cu viaţa lui… A fost cea mai mare gafă din viaţa mea. A rămas un timp trist, fără culoare şi sens, a luat acel Tot cu el… Acum iubesc la nebunie singurătatea mea. Unii ar spune că singurătatea e o boală, eu zic că e o autocunoaştere. Muritori sau nu, dar cu toţii au necesitatea de autocunoaştere. Cea mai frumoasă e singurătatea în doi, cînd se iubesc necondiţionat de cel de-alături…

  35. karylivaroy says:

    ^_^ place

  36. summerraindrops13 says:

    Ca sa mai descretiti fruntile…iar cei care si-au „dat sufletul” sa se mai rascoleasca si asta-seara. So…story of my life: http://vimeo.com/18455326 Referitor la doar o parte din treaba de mai sus…toata lumea are nevoie de acele momente de singuratate…important e ce faci in acel moment…In principal ar trebui sa te pui in balanta…sa te privesti fara subiectivitate si sa iti percepi starile…e vorba de autocunoastere..nu?…de ce ezitari? de ce nestatornicie? de ce stari fluctuante? (mai ales intr-o relatie). Eu?..mereu astept o ploaie prin care sa alerg cu gluga pe cap..cu o singura melodie in casti pusa pe repeat si sa ma gandesc la ea…singura careia i-am dat…cum zici tu..sulfetul :). Doar asa picaturile de afara imi pot masca ploaia uda din ochii mei 🙂 Mai zicea cineva de pe aici ceva despre singuratatea in doi…sper ca se refera la acel moment cand cei doi stau unul langa celalalt…se tin de mana…se uita in departare si se gandesc…iar cand isi intalnesc privirile zambesc amandoi si se imbujoreaza 🙂 Este un moment in care cei doi poate se analizeaza si se gandesc cum sa devina mai indragostiti unul de celalalt…si nu un moment in care sa isi gaseasca motive de a „pune inima celuilalt in mijlocul tablei de darts”. Toata lumea greseste iar lucrurile sunt necesar a fi discutate si apoi batute in cuie. Pentru ca altfel este foarte usor sa cauti defectele, sa te descarci cu sageti si sa te racoresti..apoi sa fie bine si cand vrei sa fii iar „singura” (stare fluctuanta) si sa tai din nou…Tai din aripi…si tai din dragoste…si oricat s-ar zbate nu are cum sa te mai impresioneze din cauza nesigurantei tale si a ezitarilor. Tu?Ai vrea sa te impresioneze…si se poate intampla..pentru ca nu este dificil…mai ales azi 🙂 Tu ce dai in schimb? Un zid? Poate e ca si tine…nu mai vrea sa isi dea sufletul pentru ca deja e dat….Sa va dau si melodia de azi….pacat ca nu ploua iar eu sunt racit 🙂 http://www.youtube.com/watch?v=wTG1f7Uhldo As putea vb mai multe…si as scrie atatea…si ai vedea o perspectiva de „baiat”… o sa ma mai gandesc 🙂 desi…partea la care trebuie sa va ganditi e ce faceti cand aveti sufletul celuilalt pe masa, stiind ca ai putea sa faci orice cu el. Il iubesti? Demonstreaza.. fara sa vorbesti. Vorbele sunt trecatoare…discutati „problemele” la rece si luati decizii potrivite….omul se poate schimba…se poate maturiza si poate deveni mai bun…Trebuie doar sa iti doresti asta…sa lasi orgoliul putin de-o parte (de ce sa il sun eu prima, etc)…Verbul „a vrea” e foarte complicat….mai ales cand se intalneste cu „a avea chef”….O iubesc pe M 🙂 M si eu.

  37. talposromina says:

    Imi place enorm de mult cum scrii si poți fii sa fii sigura ca o sa mai revin pe blogul tau 🙂
    Mă inspiri Si chiar aveam nevoie de asta acum…
    O seara frumoasa îți doresc 🙂

  38. brown eyes says:

    ma regasesc in tot ce ai scris… 🙂

  39. Celac Nadea says:

    Se vede ca suntem multi 🙂
    Imi vad si eu schitata viata prin frazele tale!
    Mult succes in continuare, asteptam si mai multe postari!

  40. ciprian says:

    Mie imi plac foarte mult femeile introvertite care au destula incredere in ele sa fie cine sunt fara ezitare. Au de obicei multa bogatie spirituala si ofera multe surprize daca ai rabdare cu ele sa le „descalcesti”.

  41. sandra says:

    hmmm…ce spui despre singuratea in doi?dar nu aia dureroasa,care pune mari semne de intrebare…ci mici episoade de singuratate asumata,constienta ,ce duc spre autonomie…ca adevarata autonomie acolo o inveti…:)oricum…scrii profund si frumos…bravo…:)

    • summerraindrops13 says:

      „Mai zicea cineva de pe aici ceva despre singuratatea in doi…sper ca se refera la acel moment cand cei doi stau unul langa celalalt…se tin de mana…se uita in departare si se gandesc…iar cand isi intalnesc privirile zambesc amandoi si se imbujoreaza Este un moment in care cei doi poate se analizeaza si se gandesc cum sa devina mai indragostiti unul de celalalt…si nu un moment in care sa isi gaseasca motive de a “pune inima celuilalt in mijlocul tablei de darts”. Toata lumea greseste iar lucrurile sunt necesar a fi discutate si apoi batute in cuie. Pentru ca altfel este foarte usor sa cauti defectele, sa te descarci cu sageti si sa te racoresti..apoi sa fie bine si cand vrei sa fii iar “singura” (stare fluctuanta) si sa tai din nou…Tai din aripi…si tai din dragoste…si oricat s-ar zbate nu are cum sa te mai impresioneze din cauza nesigurantei tale si a ezitarilor.” Nu am inteles „autonomia”. Sa inteleg ca e vb de singuratate particulara..si nu in doi…si aici ne referim la autocunoastere…si la cum sa ne cunoastem de fapt pe noi…insine.. nu? Referitor la singuratate in doi…singura pozitiva e ceea ce am scris mai sus..restul e durere…mai ales pentru cel care vrea de fapt sa „salveze” relatia. Era o vorba…de ce e mai simplu sa vezi aschia din ochiul celuilalt…Raspunsul ar putea fi ca e mult mai usor…si de fapt nu te accepti ca persoana..asa cum esti de fapt si nu cum te visezi..
      „We judge in others what we don’t like about ourselves”
      Cherie Roe Dirksen

  42. Andreea says:

    In primul rand vreau sa te felicit pentru cat de minunat scrii,te-am descoperit de curand pe facebook si m-am indragostit de postarile tale.M-am regasit in multe..in special Albastru….astept cu nerabdare sa vad ce mai postezi!O seara frumoasa

  43. Simona says:

    In fiecare seara ma asez la calculator cu o cana de ceai in mana si o muzica chill pe fundal, care se imbratiseaza perfect cu randurile tale, e un fel de rutina si obsesie de cand ti-am descoperit acest blog, ma linisteste sa stau sa-ti citesc posturile, dupa o zi agitata mai mult sau mai putin.

    Keep up the good work!

  44. GEKO says:

    Probabil citind acest superb post, de mâine voi privi altfel FEMEIA. Eu ştiam că e un tot unitar dar niciodată un bărbat nu poate să o înţeleagă oricât de mult ar încerca sau.. .ar dori. Însă, uite că ajutat de cineva totul devine mult, mult mai uşor. În cazul de faţă, de tine.

    Mult succes cu blog-ul, te sfătuiesc cu toată încrederea să îţi cumperi domeniu.ro pentru tine, ce-l vei avea toată viaţa. Nu numai că vei fi mult mai sus în Google datorita WordPress-ului, dar vei putea face şi nişte bănuţi cu Adsense pentru că observ că ai popularitate deja.

    Eu te-am adăugat la blogroll, te pup!

  45. A says:

    E pusa gresit problema. Puteai la fel de bine sa inversezi rolurile si sa scrii textul din prisma unui barbat. Orice om cu un intelect peste mediu simte nevoia sa fie singur, din cand in cand.

    E doar o conditie intelectuala si nu tine de sexul persoanei in cauza.
    Nevoia de singuratate e doar un mod prin care iti dai seama ca ai ajuns la un nivel destul de zen sa te simti bine cu tine si sa astepti cu nerabdare sa petreci timp cu tine insuti.

    Atat.

    A.

  46. Gadgeturi says:

    Foarte bun articolul ! Echipa de la magazinul online http://www.fancumparaturi.ro/ te sustine si iti va sustine blog-ul intotdeauna ! Iti multumim !

  47. aleminc says:

    „Am un orgoliu respectabil şi un egoism pe care mulţi nu reuşesc să-l înţeleagă; ştiu să iubesc, dar mă iubesc mai întâi pe mine însemi” – cred ca aici sta definita unei femei.

  48. Sabau Lucia says:

    citesc cu mare drag tot ce scrii…minunat,felicitari!

  49. Ella says:

    E prima oara cand imi fac curaj sa postez o mica parere, m-a oprit poate teama de a spune ceva mult prea banal, dar m-am regasit cu adevarat in articolul de fata. M-am confruntat mereu cu incapacitatea celorlalti de a ma intelege in privinta singuratatii sau a independentei..am pierdut relatii sau prietenii cu potential, sa zicem, dar nu pot apartine nimanui, niciodata..Nu sunt nici a parintilor, nici a persoanei iubite sau a copiilor, sunt, in primul rand, a mea.. Daca tu nu te iubesti pe tine, cine sa te iubeasca?

    Felicitari pentru articol si mult succes in continuare!

    • Eva says:

      Nu trebuie sa-ti fie teama, respect orice parerere, chiar si pe cele contrare. Referitor la ceea ce ai spus pe final, am un citat care imi place foarte mult: ” we accept the love we think we deserve”. Daca nu te iubesti in primul rand tu pe tine inseti, o sa atragi in jurul tau oameni care vor face si ei la fel.

  50. IOGENIUS says:

    Eva, cei din jurul tau, de multe ori nu inteleg unicitatea si intelepciunea fiintei tale! Nu trebuie sa ii invinuiesti, ci sa-i iubesti si sa respecti faptul ca de pe treapta spirituala inferoara pe care se afla, nu pot nici intelege si nici accepta starea ta, trairile si parerile tale! Dar, intr-o zi, vei descoperi acel suflet aproape de tine si lotusul fiintei tale va inflori din nou. SA CREZI! 🙂

    • Eva says:

      Nu ma consider superioara altora din niciun punct de vedere, insa cred ca trebuie sa acceptam faptul ca suntem diferiti unii de altii si sa respectam felul de a fi al fiecarui om. Da, cred…:) multumesc pentru gandurile tale.

  51. Anthony Valentin says:

    🙂 probabil ca ai nevoie de cineva cu care sa impartasesti singuratatea. Cel mai enervat lucru este nevoia oamenilor de a vorbi atunci cand nu e nimic de spus, sau nu e nevoie. De exemplu, 2 persoane pot imparti cu placere tacerea… si e un sentiment genial. Vezi tu… eu nu cred ca ceea ce descrii este o problema exclusiv barbateasca sau femeiasca. Este o problema de nivel, spiritual/intelectual, si de circumstante favorabile, disponibilitate emotionala/chimie, atractie… so, wish u all the best in the pursuit of your jackpot

  52. Dan Ghenea says:

    Nu stiu daca e o nevoie de singuratate. Singuratatea e data in constructia unica si irepetabila a fiecarei persoane. Problema e: cum o gestionam? Multe dintre incercarile noastre in munca sau in iubire sunt incercari de a nega aceasta singuratate

  53. Odilia says:

    Poate barbatii si femeile nu inteleg dar mai sunt si cei ca tine 😀

  54. :) says:

    o scuza f buna de a ramane singura

  55. Radu says:

    Salut Eva. Din ce ai scris, reiese descrierea perfecta a unui rac (please approve for self-satisfaction); I can relate, pentru ca si eu sunt, de asemenea, tot rac. Singuratatea de care vorbesti, nu e a femeilor ;o e a oamenilor de genul tau ( si a meu, presupunand ca esti rac). E o singurate comforting, in care e easy sa intri. Oricat de frumos ti’ar fi fat-frumosul, nothing like a good’ol fashion alone time. Personal, sunt destul de egoist, arogant, dar cumva consolarea vine din interior, tocmai faptului ca sunt arogant si egoist .

    Numai bine,

    PS: nu stiu sa scriu cheesy, am comentat doar ca sa stii ca exista si o varianta a ta masculina, although, when cancers collide, hell breaks loose;

  56. Flaviu C says:

    evindent ca un barbat nu vrea o femeie care nu are nevoie de el. nimeni nu are nevoie de nimeni pe care nu-i leaga o relatie de dependenta, de orice natura. si totu-i in mintea ta. toate prostiile astea nu fac decat sa inrautateasca in loc sa inlesneasca relatiile sociale. daca ai fi tu mai mult, si ai scrie mai putin despre ce simti, daca ai exprima asta, nu ai simtii nevoia sa scrii.
    save the drama for your mama.

  57. M says:

    Si daca barbatul e cel care se „injoseste” sa pastreze o femeie langa el chiar daca nu a gresit grav? Cand iubesti, orgoliul nu exista. O relatie de cativa ani cu momentele ei frumoase si mai putin frumoase…se termina brusc. Dar ce vorbesc aiurea. Sigur ca au fost semne dar inima mea prea indragostita nu a vrut sa le vada. Nu a vrut sa le vada iar acum…incearca cu disperare sa se agate de orice fir, doar sa fie implinita. Ce faci cand simti ca in jurul tau nimic nu mai e la fel si vezi culori care nu stiai ca exista? A aparut gri`ul care nu stiai ca exista pentru ca EA era culoarea ta din viata ta! Lupti, asta faci. Lupti pana cazi in ridicol, lupti pana ti se spune sa te opresti, lupti pana obosesti. Am luptat si as mai lupta daca as sti ca tot ce a spus „nu te mai iubesc”, „mi-e mai bine fara tine”, e o minciuna pentru a ma face sa renunt la ea. S`a intors de 2 ori la mine dupa ce a dat semne ca nu ne intelegem, iar acum, si`a impus sa faca orice pentru a renunta. Orice legatura intre noi s`a intrerupt dar inima mea continua sa bata pentru ea. Ticaie mai cu putere cand ma mint singur ca poate…se va intoarce. Si daca s`ar intoarce nimic stiu ca nimic nu ar mai fi la fel. si totusi EL, barbatul, e cel care sufera. Pentru ca nu a parasit el si a fost parasit in schimb? Nu. sufera pentru ca simte ca a pierdut iubirea vietii lui. A pierdut`o in micile greseli pe parcursul relatiei, greseli care au umplut un pahar (asa cum spunea chiar ea). Iar acum…sa ma incurajez singur sa merg mai departe, sa imi adun bucatelele de inima, sa le lipesc si sa sper ca cineva, altcineva va fi mai atenta cu inima mea. Cu acordul tau Eva, am sa parafrazez si adaptez un citat care ma defineste: Mi`am jurat ca nu am sa ma arat slab in fata vreunei femei, dar numai cand a fost vorba de ea, n-am reusit sa fac asta si i-am oferit placerea de a ma vedea distrus.

    • Flaviu C says:

      respect frate! dar va trebui sa mergi mai departe, da-i timp, daca a fost sa fie a ta, se va reintoarce, daca nu, inseamna ca nu erai pregatit inca, sau poate meritai ceva mai bun….doar sa nu esuezi in facil pe parcursul timpului. bafta!

    • C. says:

      Mi-au dat lacrimile citind comentariul tău. Simt același lucru… „Orice legatura intre noi s`a intrerupt dar inima mea continua sa bata pentru ea. Ticaie mai cu putere cand ma mint singur ca poate…se va intoarce.”
      Și eu mă gândesc mereu că poate el se va întoarce, chiar dacă eu am fost cea care a plecat… Nu vreau să se întoarcă și să rămână, vreau doar să știu că simte și el ce simt și eu… Dar e prea complicat pentru el, e prea complicat să înțeleagă felul în care simt eu. Nu înțelege că e posibil să iubești pe cineva dar să simți în același timp că locul tău nu e lângă persoana aceea. Asta mi s-a întâmplat mie, iar el nu înțelege, el îmi zice: „Dacă ai plecat, suportă consecințele”… 😦

    • Another M. says:

      De parca am fi stat la un pahar de vin si mi-ai fi citit in ochi tot ce am trait candva..

  58. Cristina says:

    Barbatii care sufera, sunt barbati care traiesc, care stiu sa simta, sa patrunda in fiecare cotlon al trupului unei femei, sa o analizeze in mod perfect si fara teama, sunt BARBATI. Nu ai pierdut iubirea vietii tale M. Ai trait ceea ce ti-a fost dat sa traiesti, ti-ai construit alte sentimente, ai descoperit alte parti ale intregului tau, lucruri pe care le banuiai dar de care nu stiai ca esti capabil, ti-ai intregit lucruri pe care le lasasei deoparte , aruncate in unghiuri de 90 de grade care puteau sustine perfect dureri sfasietoare. Ai trait ceea ce te-a pregatit pentru un nou drum. Mult noroc in viata M!

  59. summerraindrops13 says:

    M.
    este binele precum este si raul tau 🙂

  60. deea says:

    cine e cel care se imbrăca in albastru?:D M-ai intrigat …:)…frumos articol….singuratatea ma face sa ma inteleg mai bine pe mine insumi…

  61. Andrei says:

    de ce conteaza cine e cel in albatru?! e un el care s-a tras din imaginatia ei ….nu e ceva real. sunt sigur de asta pt ca daca era real ori nu il cunoaste inca si nu stie sau pur si simplu nu vrea sa realizeze ca si el e compus la fel ca noi toti din bine si din rau,.. e fictiv. Nu am simtit niciodata nevoia de singuratate, sunt rac la fel ca tine, cu atat mai mult am simtit nevoie de afectivitate, dorinta, de a atinge, curiozitateaa de a afla, nevoia de a simti si a trai ceea ce simt, impulsul de a te apropia de persoana alaturata….voi femeile nu vreti sa fiti cunoscute asa cum sunteti, mintiti cand ziceti asta, de fapt vreti sa fi-ti cunoscute doar pt ceea ce vreti sa lasati sau induceti persoana respectiva sa creada despre voi…una ziceti, alta ganditit si cu totul altceva asteptati sa se intample sau sa vi se zica…sunteti o totala contradictie , o fire crescuta cu filme de la hollywood sau povesti fictive de amor care nu se vor regasi niciodata in viata reala, care nu stiu sa aprecieze ceea ce au si tot timpul dominate de o dorinta nestavilita de a avea mai mult, mai bun , mai „mai” et cetera…..crescuti intr-o lume a competivitatii in care cea mai frumoasa e apreciata din punct de vedere estetic si cel mai puternic dintre barbati ar trebui sa ii fie pereche..prefer sa cunosc o fata buna la suflet si dulce la vorba, caci asta o face sa fie mai frumoasa nu doar niste ochi ascunsi dupa farduri….te minti cand zici ca stii sa iubesti….nu cred ca te-ai daruit vreodata in totalitate si nici nu ai tinut vreodata viata altuia in mainile tale…nu stii ce grea e acea responsabilitate si cat de placuta e acea povara…in singuratatea ta si in imaginatia ta iti creezi tot felul de scenarii dar nu te gandesti ca realitatea nu reflecta neaparat ceea ce gandesti si nu e influentata de ceea ce-ti doresti….barbatiilor, care ar vrea si ar putea sa te cunoasca in modul in care iti doresti,,nu le acorzi nici o sansa probabil din felul in care arata (sunt 90% sigur ca esti o persoana superficiala ) iar daca te intalnesti cu macho mani doar de dezamagire si deziluzii vei avea parte….cam ceea ce oferiti si voi….am obs ca voi femeile tare va mai asemanati cu pisicile:: animale solitare. placute la vedere dar tocmai aceasta iluzie a ghemului de blana care ascunde un pradator nu o inteleg multi….posibil sa ma insel, in ceea ce ti-am scris mai sus dar asta pt ca nu te cunosc si chiar de as vrea numai cand tu vei fi sincera cu tine si cu cel din fata ta, abia atunci va avea cineva sansa sa te cunoasca cu adevarat si va putea realiza ceea ce ai nevoie si iti doresti sa primesti…cat timp manipulezi, inseli.si sentimente omori in singuratate nu te astepta sa primesti altceva in schimb 🙂

  62. raluca says:

    Acum multi ani in urma sa fie 12 ani am terminat o relatie care m a distrus emotional, ani de zile am cautat singura raspunsuri al caror raspuns il stiam defapt, il intuiam, l am reintalnit dupa 10 ani, pe strada intamplator, singura lui exlicatie a fost ca n a vrut sa fiu singura femeie din viata lui, si da , l am lasat sa ma distruga din nou pt ca eu eram si sunt maritata si in naivitatea mea am crezut ca i s a intamplat ceva rau, dar nu i s a intamplat nimic, a bantuit pe ici pe colo, ca un om fara sens, si si a urmat drumul, renuntase de mult la mine, de cand mi a zis ca o iubeste pe alta, si am plecat clatininduma pe picioare , el nebanuind nimic, cum ar putea un inconstient sa si dea seama de raul facut, au mai urmat cateva sesiuni de injuraturi inutile din partea mea, sesiuni inutile, si a recunoscut intr un final ca de fapt nu m a iubit,iubirea nu are legatura cu varsta ea ori se naste in sufletul tau ori nu, doar ca unii sunt incapabili a iubi, am plecat cu sufletul facut praf din nou dar cu sentimentul ca nu a fost in puterea mea acest lucru, am inteles ca sunt oameni care nu fac nimic nici pt ei dar barem pt altii, a fost trist dar necesar sa observ ca ma indragostisem de o imagine si atat de un om fals, problema lui era unde disparusem eu, probabil era curios ce s a ales de capul meu, doar atat, m am uitat la el ca la o stafie din trecut si m au trecut fiori de gheata pe spate, eram anesteziata din cauza socului, nu stiu cum am ajuns acasa, stiu doar ca ma durea capul infiorator si imi crescuse temperatura cu 2 grade, i am trantit o minciuna sotului ca intalnisem o colega, ce era sa i spun, si am zacut din nou 1 an ca sa mi revin, da, am inteles ca pt barbati , sufletul unei femei este sac de box, defapt viata unei femei pt unii barbati este o gluma, si nu dau 2 bani pe noi, concluzia e clara, cati bani dau ei pe tine atat sa dai si tu pe ei, dinte pt dinte , ochi pt ochi, barbatul si femeia din ziua de azi sunt intr o mare concurenta, pacat ca nu castiga nimeni,barbatul si femeia ar trebui sa se ajute reciproc, nu sa se distruga unul pe celalalt,libertate prost inteleasa, ceea ce se cuvine unei femei, nu i se cuvine unui barbat, ma bucur ca fostul a castigat batalia cu morile de vant, iar eu mi am vazut de viata mea asa cum am putut si m a dus capul, am inteles ca, cu nebunii nu te pui, caci fostul este psihopat, avea accese de furie, de reverie, si tot felul de stari contradictorii, se contrazicea singur, si cam atat, ale tineretii valuri.

  63. Fat`orangechick says:

    Te-am gasit datorita unei individe cu care-mi impart prietenia pe facebook. In seara asta am intrat sa ma uit la poze(alea-mi plac) si am dat click pe s-anume aceasta postare. Imi place ce scrii tu aici, dar nu si cum o faci(ce-i drept, nu-s corecta judecand doar dupa citirea unei singure postari, dar am sa sap unde au facut-o si altii si am sa revin.)
    Bottom line, Ragnar e smecher, tu ai potential iar impreuna sunteti personajele mele preferate dintr-o carte pe care am scris-o cu alta mana si citit-o cu alti ochi.

    p.s. daca va gasiti, lasati-ma sa stiu, sa ne fericim frumos))

  64. Pingback: Clişee | Jurnalul Evei

  65. Lorand says:

    singuratatii, la prima vedere, ii lipseste o calitate de baza … abilitatea de a fi singura … are obiceiul de a salaslui unde nu este cazul … nu promovez singuratatea, o traiesc dar cred ca exista o cale mai buna, valabila, pretioasa, cum vrei tu … de urmat … sa fi iubita!!!

  66. Pingback: Un blog foarte interesant « Pisoiaşii Parfumaţi

  67. Alex says:

    Ciudat, parca m-am vazut pe mine in versurile tale.Cateodata incerc sa caut un raspuns in aceasta placere de a fi singur.Nu il gasesc.Si eu am egoism aparte si de aici cred ca pleaca totul.Am respins multe persoane si totodata am pierdut contactul cu multe persoane dragi mie doar din aceasta pricina.Totodata nu pot fi altfel….Ma bucur sa vad ca nu sunt singurul „nebun” 🙂

  68. paolla says:

    Ce lucruri spui. Se ,,citeste” ca esti o femeie adevarata. Bravo ! Trebuie sa fii mandra de tine ! 🙂

  69. Illy says:

    Intradevar ai mare dreptate aici….unii cand incerci sau poate gresesc ca nu…gandesc ca daca incercam sa le spunem cateva ideei din adevaruri din vietile noastre atunci cand ei intradevar vor sau nu doar ei stie….care e viata ta in mod general si tot ce iti place…ce urasti si ce dispaci…..
    Am intalnit recent un barbat nu dau nume destul de matur in viata sa ce a trecut’o care mi’a zis tot ce nu incercam sa fiu…dar e asa trist ca pe zi ce trece…inca mai speram la ce? Asa ne inchidem pe zi ce trece apoi se intreaba de ce ne purtam asa noi femeile sau cine stie ca nu prea sunt mare filozof sau psiholog ….dar am realizat ca sunt barbati pe lume intradevar maturi ce merita iubire sincera oricat de ranite am fi caci poate si ei la randul lor au fost si ei asa…dar sunt si cum ai zis Don Juani…mari smecheri…dar nu stau sa judec fiecare mintalitate de care o gandeste fiecare….ci spun doar atat…iti multumesc ca ai postat aceste cuvinte ce chiar aveam nevoie sa aflu cateva detalii dar nu am primit intr’un totul ce imi doream,dar ma multumesc cu atat…Felicitari Eva

  70. Ecaterina says:

    impresionant cum ma regasesc in tot ce scrii….

  71. Pingback: Clisee. | jurnaluiannei

  72. Yabu says:

    mama ce carnat de comuri! good thing i don’t read any of them. Felicitari in primul rand pt uzul corect, care confera o muzicalitate gramaticala :)) al pronumelui reflexiv. E de departe cel mai bun text al tau pe care l-am citit si te aprob in urmatorul citat -a se intelege ca nu sunt misogin a priori chiar daca asa am ajuns sa ma consider;pot sa fiu misogin, dar pana la proba contrarie nu stiu dca merita sa fiu misogin cu persoana in cauza, mai ales la distanta-

    „Bărbaţii, în general, nu pot să înţeleagă o femeie care nu are nevoie de ei” Total de acord, insa pot foarte bine sa treaca peste chestia asta, eventually si sa nu-i mai preocupe, ba chiar sa nu le mai pese (se intelege, dupa o perioada de totala ignorare in care se dadeau de ceasul mortii etc etc) Fiecare ramane cu ce-i al lui, nu are nimeni de castigat, decat pe moment, la capitolul inspiratie 😉 nici din intelegerea nici din ne-intelegerea complexitatii partenerului/

  73. Lexy says:

    Wow 🙂
    Multe,
    multe articole asternute superb!

  74. moda says:

    Haine pentru femei la moda pentru anul 2013, cu care poti surprinde pe oricine.

  75. zizi says:

    Astept un mail, pt o observatie mica 😀 In rest, eu dau 10, pentru ca asa sunt eu! 😉

  76. Adamo says:

    Cu siguranta cel mai interesant cititor al tau Eva este Ragnar :>:>

    • Ragnar says:

      Mulțumesc de… adjectiv, deși nu știu cât de interesant sunt. Iar cititor al Evei, cu atât mai puțin. Nu i-am citit blogul, i l-am studiat foarte atent, vorbă cu vorbă. Însă doar până când am realizat că nu este cine am crezut. Apoi m-am oprit. Mai intru însă uneori, când cineva răspunde unui comentariu de-al meu, ocazie cu care citesc o parte dintr-o postare mai recentă, oprindu-mă după ce un gând al ei mă face să mă enervez înfiorător.

  77. andreeaa says:

    Tare mult mi-ar place sa pot fi ca tine… acuma am terminat o relatie si imi este foarte greu , el are orgoliu intarit si pe mine asta ma distruge …am dat tot ce am putut in relatia asta si am oferit aproape nimik sau mai mult chiar si bataie , injuraturi , etc … si toate astea din nimik doar din nervi lui necontrolati … mi-as dori extrem de mult sa pot reusi ca si tine sa fiu o femeie independenta si stapana de sine ,sper sa reusesc si eu candva asta . Foarte frumos articolu.

  78. Woah this weblog is excellent i like reading your articles. Stay up the good paintings! You realize, many people are hunting round for this information, you could help them greatly.

  79. Lavinia says:

    imi place foarte mult cum scrii. de fiecare data cand citesc blogul tau parca ma regasesc pe mine insami.

  80. Esti cea mai groaznica fire de om pe care stii unde o vad eu? 🙂 In toate fetele/femeile/prietenele care m-au refuzat de fiecare data la orice gest as fi facut ca sa incerc poate sa fur si eu un pic din lumea in care traieste ea pentru ca doar asa puteam sa fiu fericit cu adevarat! Da ce sa zic… Toate spuneau de fiecare data NU. Fie ca era vorba de o invitatie la cofetarie fie…ma rog..mare lucru nu le ceream..

    Cand citesc ce spui aici: ” Îi lăsam şi eu să creadă asta când şi când, până în ziua în care, plictisită şi epuizată de inconsistenţa lor spirituală, ajungeam să resimt mult mai mult decât de obicei nevoia de singurătate. ” ma cutremur! Ce fel de om esti? Pai sigur ca dupa ce te delectai cu el si el iti satisfacea acea mica sau mare nevoie care te indemna sa te apropii de el(neavand de unde sa stii cum in momentul ala trebuie sa te limitezi in scopul revenirii in intimitatea ta din nouu)dadeai vina tot pe el ca vezi Doamne nu a stiut el sa-ti puna tie limite! El pentru sine a facut-o sau nu(ma rog e barbat si mai e si purtator de sentimente si hormoni)iar tu nuu! Sigur..sigur ca da..iti face o deosebita placere sa il calci in picioare si apoi sa-l folosesti doar ca pe un obiect in mana ta…ca si cum l-ai facut tuu si trebuie sa se supuna creatorului! Vai…nu cred ca-ti place singuratatea ci mai de graba sa-ti bati joc de sentimente!

  81. andreea says:

    ah… parca ai pus in scris gandurile mele… fantastica 🙂

  82. Alexei says:

    Este exact ceea de ce aveam nevoie: mai multă informaţie despre ce vi se petrece în interior. Multeori tăceţi, iar când vorbiţi, noi (bărbaţii) nu prea ştim să ascultăm. De aceea scrisul…poate fi ultimul remediu pentru soluţionarea neînţelegerii dintre sexe, sau podul proiectat genial…ca să conecteze două maluri atât de diferite.
    Chestia cu „macho” e tipică. M-am ars odată rău când mi-am îmbrăcat zalele „macho” pentru a cuceri o fată la care ţineam foarte mult. A fost o lecţie de viaţă importantă, întreg universul mi-a trăsnit un şut în fund, urlând: FII SINCER!!! Era prea târziu să-i explic că eul adevărat este diferit… trenul era deja plecat. Am învăţat că a te da mare Cabalieros în sec. XXI e la fel ca şi cum ai pretinde că eşti putere mondială având o oaste dotată cu arme din epoca de bronz: e depăşit de timp, banal şi dictat de instincte.

    Totuşi, văd în ceea ce faci mai multă reacţiune la „pericolele sentimentale”, decât oţel… un soi de adaptare la realităţile vieţii. Mi-ai adus aminte de cuvintele lui Bob Marley: „You never know how strong you are until being strong is the only option you have”.

  83. esti o femeie says:

    tristă

  84. Yanis says:

    Buna Eva … am inceput sa-ti citesc blogul pur si simplu din intamplare chiar daca nu era genul meu , iar acum nu ma pot dezlipi de el …

  85. Eugen says:

    „De ce te furişezi atîta de sfios, o, Zarathustra, în amurg? Şi ce ascunzi cu-atîta grijă sub manta?
    E vreo comoară, care ţi sa dăruit? Ori vreo odraslă ce ţi s-a născut? Ori umbli-acum tu însuţi pe cărarea hoţilor, tu, prieten al celor răi?” — Aşa-i, prietene al meu! răspunse Zarathustra, e vreo comoară, care mi s-a dăruit: e un mic adevăr pe care-l port cu mine. Dar este neastîmpărat ca un copil, şi dacă nu-i as­tup gura, ţipă prea tare.

    Azi, cînd umblam de unul singur, la ceasul cînd apu­ne soarele, am întîlnit o femeie-n vîrstă ce-i zise-acestea sufletului meu: „Multe ne-a spus şi nouă Zarathustra, femeilor; dar niciodată nu ne-a grăit despre femeie.”
    Iar eu i-am replicat: „Despre femeie se cade să le spui numai bărbaţilor.”
    „Şi mie”, zise ea, „poţi să-mi vorbeşti despre femeie; sunt într-atîta de bătrînă, că am să uit îndată ce mi-ai spus.” Iar eu, dorind să-i fac pe plac femeii bătrîne, i-am grăit aşa: într-o femeie totul este o enigmă şi totul are în fe­meie-o singură soluţie: maternitatea.

    Pentru femeie, bărbatul nu-i decît un mijloc: Scopul întotdeauna e copilul. Dar ce este femeia pentru băr­bat?
    Bărbatu-adevărat vrea numai două lucruri: primej­dia şi jocul. De-aceea el îşi vrea femeia ca jucăria cea mai primejdioasă. Bărbatul trebuie crescut pentru război, femeia pen­tru întremarea războinicului: orice-altceva e numai o sminteală. Fructele mult prea dulci nu-i plac deloc războinicu­lui. Iată de ce iubeşte el femeia; amară e chiar şi fe­meia cea mai dulce.

    Femeia înţelege mult mai bine copiii ca bărbatul, însă bărbatul este mai copilăros decît femeia.
    Orice bărbat adevărat ascunde-ntr-însul un copil care iubeşte jocul. Haideţi, femeilor, descoperiţi copilul din bărbat!
    Femeia trebuie să fie o jucărie gingaşă şi pură, ase­meni unei pietre preţioase luminate de virtutea unei lumi ce încă nu există. Lumina unei stele să strălucească în iubirea voas­tră! Speranţa voastră să fie: „dacă-aş putea să nasc eu Supraomul!”
    Iubirea voastră fie plină de curaj! Iar cu iubirea voastră să vă năpustiţi pe-acela de care vă e teamă.
    În dragoste să-şi afle loc onoarea voastră! Femeia, de altminteri, puţin pricepe din onoare. însă onoarea voastră fie-aceasta: voi să iubiţi mai mult decît sunteţi iubite şi ne-ntrecute să rămîneţi.
    Dacă bărbatul se va teme de femeia care iubeş­te, atunci ea nu va şovăi în faţa unui nou sacrificiu şi-orice alt lucru i se va părea fără valoare.

    Bărbatul să se teamă de femeia care urăşte: fiindcă bărbatul în adîncul său e doar răutăcios, femeia însă este rea. Pe cine urăşte oare femeia cel mai mult? — Aşa grăit-a fierul către magnet: „Pe tine te urăsc cel mai mult, căci tu mă-atragi, însă nu eşti destul de tare să mă ţii.”
    Bărbatu-i fericit zicînd: aşa vreau eu. Femeia-i feri­cită zicînd: aşa vrea el. „Iată, acuma lumea este chiar desăvârşită!” — aşa gîndeşte oricare femeie, în clipa-n care se supune cu-ntreaga sa iubire.
    Femeia trebuie să se supună, dînd astfel adîncime suprafeţei sale. Simţirea ei este de suprafaţă, un strat mişcat mereu şi tulburat deasupra unor ape prea pu­ţin adînci. Însă simţirea bărbatului este adîncă, talazul ei vuieste în peşteri subterane: femeia îi presimte forţa, dar nu o înţelege.

    Femeia cea bătrînă-mi zise-atunci: „Plăcute lucruri are Zarathustra de spus, şi mai ales femeilor destul de tinere spre-a le urma. Ciudat este că Zarathustra cunoaşte prea puţin femei­le, însă le judecă destul de bine! Se-ntîmplă oare-aşa, pentru că atunci cînd este vorba de femeie nimic nu e cu neputinţă?
    Primeşte-acum drept mulţumire acest mic adevăr al meu! Am totuşi destui ani ca să-l rostesc.
    Ia şi înfofoleşte-l bine şi astupă-i gura, altfel o să răcnească, mărunţelul.”
    „Haide, femeie, dă-mi odată acest mic adevăr al tău!” i-am zis. Şi-atunci femeia mi-a răspuns aşa:
    „Te duci acuma la femei? Vezi, să nu uiţi biciuşca!” — Aşa grăit-a Zarathustra.

  86. Mihai says:

    Sincer, mi se pare un articol plin de clisee de genul: „Femeile sunt de pe Venus, barbatii de pe Marte”.

    Din punctul meu de vedere, descrii situatia unei societati inexistente, complet primitive si redusa la „barbatul in albastru”.

    … sau…. nu stiu ce gen de barbati cunosti tu. Dar genul meu de amici nu sunt, in orice caz, atat de monovalenti si redusi la ROGVAIV.
    Sau poate eu nu sunt atins de acest articol, pentru ca sunt o bruta inca intr-o faza de negare. Tot ce se poate….

    „Bărbaţii, în general, nu pot să înţeleagă o femeie”…. 🙂
    Ha….

    Culmea este ca eu inteleg de ce ai scris acest articol….

  87. Toni says:

    Nu vei cunoaste niciodata dragostea adevarata atat timp cat te iubesti mai mult pe tine! A oferi cuiva sufletul tau, tineretea, anii tai pentru a-i face viata mai frumoasa (practic a-mi face) nu inseamna a te injosi! Ca barbat nu vad un scop mai nobil decat acela de a iubi femeia de langa tine si a face totul pentru ea si pentru familie. Sunt un familist convins iar fericirea ei si a copiilor inseamna fericirea mea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: