Adevărata distanţă

Imagine

“Timpul şi distanta pot stinge iubirile mici
dar le fac să crească pe cele mari.”
R. Wurmbrand

              Fiecare zi care trece pe lângă mine îmi întăreşte credinţa că nu există forţă mai mare pe lumea asta decât iubirea şi că nicio piedică nu poate să ţină departe inimi care bat una pentru cealaltă. V-am mai spus-o o dată şi o să o repet ori de câte ori va fi nevoie: distanţele cele mai mari dintre oameni nu sunt cele geografice, adevărata distanţă nu se măsoară în kilometri, ci de la un suflet la altul. Am suspinat odată comparând singurătatea mea în doi cu plenitudinea unei relaţii în care el şi ea se aflau la sute de kilometri unul faţă de celălalt şi m-am gândit că uneori numărul paşilor dintre doi oameni e invers proporţional cu intensitatea sentimentelor. M-am mai gândit şi că distanta te face să îl apreciezi mai mult pe celălalt, te determină să preţuieşti înzecit clipele petrecute împreună şi, pe deasupra, te scuteşte de un mare blestem al relaţiilor de pretutindeni: monotonia.

             Dintr-un anumit punct de vedere aş zice că o relaţie la distanţă e la fel ca una extraconjugala: când te vezi cu persoana iubită laşi în urmă toate supărările şi grijile cotidiene, te dedici total şi vrei să iei cât poţi de mult din timpul limitat petrecut împreună, îl săruţi şi îl strângi în braţe pe celălalt cât să îţi ajungă până la următoarea întâlnire. Ce să mai spun despre încredere – care-i indispensabilă, despre gelozie – care apare vrei, nu vrei sau despre dependenta de telefon şi internet – singurele mijloace de comunicare cu celalalt. Noptea dormi cu perna în braţe de dor şi ajungi, în cele din urmă, într-un punct critic în care trebuie să renunţi ori la distanţă, ori la relaţie. Unii rezista aşa o lună, alţii un an sau chiar mai mulţi, dar cei ce reuşesc să depăşească această probă rămân de cele mai multe ori împreună. Deci da, timpul şi distanţa nu distrug în mod iniment iubirea, pot chiar să o întărească. Am acasă cel mai bun exemplu: viaţa i-a pus pe părinţii mei la mii de kilometri distanţă ani de zile, dar au pornit la drum împreună acum mult timp şi încă se mai ţin şi astăzi de mână.

             Am ales să scriu despre subiectul ăsta pentru că am aflat de curând o poveste care m-a uns la suflet. Un bărbat s-a îndrăgostit de ochii verzi ai unei blonde, dar în prezent îi despart sute kilometri: el la Bucuresti, ea la Constanta; se văd cam două zile pe săptămână şi se îndrăgostesc tot mai mult cu fiecare revedere. L-am întrebat curioasă dacă a existat vreun moment în care s-a gândit să pună capăt relaţiei din cauza asta, a distanţei, sau poate că din acelaşi motiv a avut la început dubii dacă să se bage în aşa ceva sau nu; m-a impresionat răspunsul lui, care a venit prompt şi sigur, de parcă nici n-ar fi stat să se gândească: “Niciodată”. Mi-a spus că are 121 de motive să o iubească…n-am înţeles eu prea bine asta, dar mi-a spus că nici nu trebuie, ştiu doar ei semnificaţia. M-am gândit, atunci, că de multe ori am căutat să le găsesc scuze altora sau chiar mie însemi: am spus că nu era momentul potrivit, că circumstanţele nu erau favorabile, că astrele nu au fost de partea noastră…mi-am spus orice m-ar fi facut sa ma simt mai bine:). Suntem slabi, de multe ori preferăm să ne minţim singuri luând în braţe minciuni care ţin de cald în loc să privim în ochi adevărul crud şi rece, nu avem curaj nici macar să ne închipuim că ceilalti ar putea trăi şi fără noi. Acum, însă, lucrurile îmi sunt clare: nu mi-a păsat destul de mult, nu am iubit destul de mult sau am fost chiar eu pusă în balanţă alături de alte lucruri care…au “cântărit” mai mult decât mine.

             Revenind la povestea noastră, mă gândesc că relaţiile de genul acesta sunt cele mai sincere şi că aceşti oameni au avut norocul să se găsească unul pe celălalt, dar şi ghinionul de a exista distanţa între ei. De multe ori ea nu există, dar ce te faci dacă te afli lângă persoană nepotrivită? Cauţi mai departe…însă în primul caz lucrurile sunt mult mai clare. Le-aş transmite să renunţe la distanţă, nu la relaţia lor, şi să aprecieze binecuvântarea de a întâlni iubirea într-o lume în care dăm nas în nas tot mai des cu minciuna, falsitatea, indiferenţa şi în cele din urmă cu… dezamăgirea.

Despre Eva
Please don't romanticize me. I am not who you think I am.

39 Responses to Adevărata distanţă

  1. un articol deosebit 😡

  2. alenthya says:

    „Dezamagire”.. eu inca n-am intalnit un cuvant mai dureros ca asta. E teribil cand cel apropiat te dezamageste atat de tare incat trebuie sa iti faci curaj sa il lasi in urma si sa nu mai privesti inapoi.

  3. Alexandra says:

    Interesant articol , zic asta deoarece se potriveste si cu cazul meu. Multumesc !

  4. alinabg says:

    Eu am avut o relatie la distanta, exact ca in exemplul pe care l-ai dat (eu sunt din Consatnta, iar el era din Bucuresti). Am tinut-o cam 6 luni, dar apoi s-a rupt. Nu-mi pare rau, am dat tot ce am putut, dar dragostea nu poate sta doar cand un singur om isi doreste… trebuie sa fie doi.
    Acum am trecut peste, mi-am dat seama cat valorez si as spune ca nu mai vreu nicio relatie de genul asta. Mi-a ajuns 🙂

    Oricum, ii apreciez pe cei care depasesc distanta si tin la persoana care cred ca le trebuie.

  5. mariuca says:

    Esti fenomenala…felicitari! ma incarci mult cu tot ce scrii… iti doresc insipiratie si starea necesara de a scrie!

  6. Ally Mihaela says:

    Eu cred ca atunci cand iubesti cu adevarat distanta nici nu mai conteaza.!

  7. Rhenus says:

    Nici nu-ti imaginezi cate piedici pot să ţină departe inimi care bat una pentru cealaltă… E un miracol cand aceste inimi se cunosc si un miracol si mai mare cand isi pot implini iubirea si pentru o ora sau o zi…

  8. brown eyes says:

    ai dreptate in tot ce ai scris, iubirea nu tine cont de distante,conteaza ca sentimentele celor doi sa fie cat mai puternice ,sa reziste barierelor pe care le intalnim in viata asta. Din punctul meu de vedere,poti intalni iubirea,oricand,oriunde si in cele mai neasteptate momente, important este sa stii cum sa o pastrezi… 🙂

  9. zandra411 says:

    Multa stima si respect pentru articol, ai mare dreptate in ceea ce spui si asta o pot confirma din proprie experienta, dinstanta e putin mai mare decat cea dintre Bucuresti si Constanta cu vreo 60 km, si implicit o ora in plus pe drum si nu avem oportunitatea de a ne vedea decat, de regula, cam 1 data la luna, au fost situatii si cand ne-am vazut mai repede si cand ne-am vazut mai tarziu, avand amandoi programe incarcate nu prea avem de ales in perioada aceasta. Cu toate impedimentele cauzate de distanta, de 1 an si 4 luni suntem indragostiti iremediabil unul de celalalt,ce-i drept dorul ne omoara, dar pot spune cu mana pe inima ca niciodata nu am fost atat de fericita cum sunt de cand il am pe el alaturi.

    • Eva says:

      Off.. va admir! Cat aveti de gand sa mai continuati asa, v-ati gandit sa rezolvati cu distanta?:)

      • Liliana says:

        Am citit cu mult interes articolul si am zimbit trist.. Nu stiti voi ce inseamna distanta ! Iata eu – in Chisinau, iata el – in Toronto.. Sint foarte multe obstacole ce ne impiedica sa fim impreuna 😦 .. Trei ani sintem impreuna si totodata la distanta.. Trei ani de asteptare, piedici birocratice.. lacrimi, stress.. Timp de trei ani a fost in Chisinau de 4 ori – a cite o luna. Sigur.. imi vine citeodata sa renunt la tot ! Am obosit sa fiu sotie la skype.. Dar.. mai scump si mai aproape ca el – nu e nimeni . Si sterg lacrimile , ridic fruntea sus si spun – ” .. va veni ziua cind vom fi impreuna! .. Si daca pentru aceasta e nevoie sa mai astept – am sa astept!..”

  10. Raluca says:

    Frumos articol! 🙂 Chiar ma regasesc in el. Eu si prietenul meu suntem de 1 an si 9 luni impreuna, desi el e tocmai din Galati iar eu din Timisoara….700 de km ne despart dar asta nu mai conteaza cand 2 oameni se iubesc. Recunosc ca nu a fost si nu e deloc usor dar merita. Ceea ce simtim si planurile de viitor ne fac viata frumoasa. 😀

  11. Daniel says:

    Relatiile de distanta sunt dintr-un simplu motiv mai „serioase” si anume pentru ca amandoi sunt dispusi sa depuna un sacrificiu si sa investeasca ceva in acest tip de relatie. Dar numai daca o fac sincer si onest. Totusi cred ca e foarte greu de spus daca e vorba de dragoste sau doar de sentimentul placut de a fi indragostit atunci cand e vorba de doua persoane care practic nu se cunosc si au inceput tipul acesta de relatie. Aici ii exclud pe cei care s-au cunoscut inainte ca distantele astea imense sa apara in viata lor si care au deja un fundament serios in relatia lor. Cu siguranta pt ceilalti e vorba de o „relatie”. Daca mai e vorba si de o relatie de dragoste asta nu stiu sa spun depinde de fiecare situatie in parte. Insa atunci cand partenerul nu iti este aproape fantasia joaca rolul de inlocuitor, mintea creaza scenarii alimentate prin discutiile cu persoana respectiva. Iar atunci cand ajungi intr-un final sa te stabilesti langa ea doua variante sunt posibile: si ea sa rezoneze cu scenariile tale si sa se nasca dragoste adevarata deci o solidaritate si un atașament reciproc sau scenariile create sa se dovedeasca a fi eronate si sa te desparti cu senzatia ca t-ai pierdut vremea. Sti cum e, omul vrea mereu ce nu are si atunci cand il are nu stie sa-l aprecieze. Anumite lucruri nu le putem schimba la om. E in firea umana un codul lui genetic. Lafel cum omul are o afinitate mult mai profunda catre lucrurile negative decat catre cele pozitive. Cand e fericit nici nu isi da seama decat atunci cand momentul a trecut iar cand brusc si cel mai mic necaz i se intampla, el fiind incostient la apogeul fericirii, are apoi senzatia ca vine sfarsitul lumii. Poate ca sunt eu prea lucid, prea calculat dar pt mine a iubi pe cineva nu inseamna sa ma arunc mana in mana de acea persoana in fata unui tren si bineinteles ca exagerez acum dar uneori asa am senzatia ca se comporta cei care se INDRAGOSTESC iar apoi cand ceva se strica in relatie apare extrema cealalta si „planeta se scufunda” si ii vezi aruncanduse de pe poduri sau mai stiu eu ce. Pt mine dragostea este o satisfactie interioara, un simplu zambet pe fata persoanei iubite, un zambet care te face si pe tine sa zambesti. Deci un moment plin de sentimente dar totodata un moment simplu si modest cu care ambele persoane rezoneaza reciproc. Sau de exemplu cand dupa o zi grea de munca vi acasa si te odihnesti alaturi de persoana iubita si deodata te simti mai bine si simti cum doar prezenta persoanei de alturi te regenereaza si te umple de energie. Dragoste inseamna cand ti se face dor de persoana iubita atunci cand e plecata de langa tine… dar nu inseamna sa-ti faci griji si sa disperi gandindu-te in orice clipa la el. Foarte multi inteleg dragostea ca pe un targ cum ai scris si tu pe blog iar atunci cand relatia sfarseste se simt pacaliti ca la bazar de un bisnitar. Sti cum se zice trebuie sa se potriveasca chimia intre cei doi si atunci nu se va pune in discutie cine a investit mai mult sau mai putin. Ai observat ca doar cei cu sufletele rupte au vorba asta cu investitia. Iar cei care sunt de zeci de ani impreuna nu ii auzi spunand „am investit amandoi egal in relatie daia merge totul asa de bine”. NU! Ei stiu ca sunt facuti unul pt. altul si gata. Cum am putea defini „CHIMIA” asta despre care vorbesc?? Eu unul personal cred ca e un set intreg de lucruri care joaca un rol adica: experientele de viata, educatia, interesele, hobby-urile, umorul, atractia, si multe multe alte puncte comune de care au avut parte in desfasurarea vietiilor si a destinelor pana, si dupa momentul in care s-au cunoscut persoanele respective. In concluzie as spune ca relatiile de distanta nu sunt facute pentru amatorii de dragoste deci sunt total de acord cu R. Wurmbrand. Numai bine

  12. Văd că părerile sunt împărţite şi cred că fiecare are dreptate. Distanţa efectivă nu e un factor decisiv, ci conjunctura şi compatibilitate. Acestea fac ca ,,distanţa” dintre sufletele lor să fie eliminată. Dar mai întâi e iubirea, bineînţeles…
    Felicitări pentru modul de abordare!

  13. Alessi says:

    Acum cateva zile am aniversat 5 ani de cand ne am cunoscut si fiecare a adus in viata celuilalt ceva cu totul special. Suntem impreuna de 2 ani de zile si de jumatate de an avem o relatie la distanta. Am decis amandoi asumat ca vrem sa continuam sa ne iubim si sa ne cunoastem in conditiile pe care viata ni le a dat amandurora la acest moment. E poate pentru prima oara cand dorim cu adevarat sa fim si sa construim ceva impreuna. Am avut „relatii” la distanta inainte si, pt simplul motiv ca scriu acum, nu au fost sa fie. Simt ca distanta si timpul, mai presus de orice, iti dau sansa de a vedea pt tine insuti/insati ce vrei si simti cu adevarat.

  14. D ... says:

    Pot spune din proprie experienta, ca si eu am avut o astfel de relatie timp de 2 ani, dar nu era zi sau noapte in care sa nu imi fie dor, sa fiu geloasa, intrucat natura jobului sau era de asa maniera incat era inconjurat doar de femei frumoase.El pe de alta parte nutrea aceleasi sentimente fata de mine, ma suna nonstop, avea note de plata imense, intrucat era intr-o alta tara din Europa. Dar partea cea mai teribila a fost ca ne-am obisnuit cu distanta, ne intelegeam mai bine la telefon si pe internet, decat personal, eu zic ca o astfel de relatie la distanta este frumoasa un timp, dar devine o povara mult prea grea, pentru ambele persoane, si devine la un moment dat sortita esecului.

  15. consuelo says:

    …distanta…cel mai mare dusman atunci cand iubesti! cand ai toate ingredientele necesare pentru a avea relatia perfecta,apare ea…distanta…si defapt atunci iti dai seama ca nu exista relatia perfecta…!dar e interesanta in momentul in care realizezi ca poti face lucruri care nu le-ai putea face in momentul in care ai fi langa persoana iubita si te simti mandru intr-un fel sau altul cand iti dai seama ca poti trezi dorinte si sentimente,fiind chiar la sute de km distanta!….deci da!…distanta e „misto”,dar doar in cantitati mici,ea intretine focul care ar trebui sa existe in fiecare relatie!…

  16. sarbucalin says:

    Cata vreme iubesti pe cineva sincer, distanta (indiferent de forma ei) trebuie sa dispara. Distanta nu-i un pretext ce te jauta sa esuezi. Daca esuezi e vina ta, nu a ei. Iubesti? Atunci lupta, calatoreste daca e necesar dar nu astept ca distanta sa se scurteze de la sine.

  17. gabryellered says:

    Si eu am relatie la distanta de 2 ani si luptam amandoi sa fim impreuna pentru totdeauna. Este si greu uneori, insa daca exista dragoste adevarata totul devine posibil. Intre suflete nu exista distanta. Eu cred ca cel mai important si frumos este sa lupti pentru ceea ce iti doresti cu adevarat 🙂

  18. Simona says:

    „Distanţa dintre noi nu mă sperie, mă cheamă.”

  19. Alla says:

    seamana foarte mult cu ideile spuse mai demult de dr. Cristian Andrei la emisiunea sa de la KissFM – dialog intredeschis. sunt aproape sigura ca el ti-a fost sursa de inspiratie pentru acest articol 🙂

  20. Livia says:

    distanta chiar ca intareste relatiile de iubire.. eu sunt intr-o relatie de doi ani , dintre car 1 an si jumatate la distanta. El este la Medias, eu la Constanta- asta inseamna 550 km 😀 si ne iubim pe zi ce trece tot mai mult..

  21. R. says:

    Adesea, o relatie la distanta inseamna ca toti 4 sunt fericiti…

  22. Inessa says:

    Trăiesc o astfel de poveste de 12 ani 4 luni și 28 de zile. Ne despart cam 480 de km, dar nu cred că în lumea asta esxistă o pereche mai fericită decît noi. Ne iubim, iar distanța nu face decît să ne crească și să ne sporească sentimentele.

  23. iosif says:

    o intrebare banala pu eva,dar totusi o voi pune,sper sa ma inteleaga…ai ceva comun cu Richard Wurmbrand ?

  24. Scorpio says:

    Exact, aceste relatii intaresc ceva-ul ala dintre ei. Eu traiesc asa ceva momentan si ne iubim pe zi ce trece mai mult.

  25. Ralu says:

    Eu l-am cunoscut in septembrie,anul trecut La Oradea,fiecare in vacanta cu parintii lui.Ce-i drept,a fost doar o saptamana,insa indeajuns incat sa imi dau seama cat de mult ne potrivim.Ne-am placut unul pe celalalt,el a incercat in repetate randuri sa imi arate asta,eu am incercat sa par de neatins,chiar daca si eu aveam aceleasi sentimente pentru el.Momentele petrecute acolo au fost minunate,imi revin in minte in fiecare zi de atunci.Am fost foarte dezamagita cand am aflat ca este din Cluj,avand in vedere ca eu sunt din Ploiesti :(.Chiar daca nu am reusit sa ne mai vedem de atunci,pastram legatura mereu,ne spunem lucruri frumoase.In ianuarie anul acesta,am hotarat sa merg la Cluj impreuna cu o prietena,cu speranta ca il voi vedea,lucru care nu s-a intamplat,motivul nici astazi nu il stiu pt care nu a venit sa ma vada.Am fost foarte suparata pe el,i-am spus asta si a zis ca va incerca sa isi ia revansa cumva.In februarie,de ziua mea l-am invitat aici,in Ploiesti,insa nu a reusit sa ajunga,deoarece a fost ocupat cu facultate.De felul meu sunt o persoana foarte pesimista si geloasa..mereu ma gandesc daca tot ce mi.a zis au fost vorbe in vant,daca nu cumva are pe cineva,desi cand l.am intrebat mi.a spus sincer ca nu exista nimeni.De fiecare data cand are ocazia imi spune sa merg la Cluj si la anul cand voi intra la facultate,sa aleg una de acolo.Insa chiar nu stiu ce am de facut,traiesc mereu cu ideea ca voi fi dezamagita….

  26. Zizzzi says:

    Foarte bun articolul! Felicitari! 🙂 Eu am o relatie la distanta de un an de zile, ne stim de 3 ani, iar de un an suntem impreuna, am reusit sa ne vedem in sfarsit, a venit cam de 3 ori. Este extrem de greu, dar daca iubirea este puternica si vointa, reusesti. Eu astept doar anul urmator, cand ne vom muta deja impreuna, stiu sigur ca merita. Iubirea cere sacrificii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: