Despre cei fără suflet

Lana+Del+Rey+GQ

           Rar mi-a fost dat să întâlnesc un bărbat care să recunoască cu francheţe că nu poate oferi iubire, că tot ce are el de dat e doar o noapte, două, trei de plăcere…în fine, că n-o să plece de lângă tine atâta timp cât pasiunea nu dispare nici ea. El aşa e…e de o sinceritate crudă şi multe femei şi-au dorit să îl vindece fără să înţeleagă că, de fapt, nu e bolnav. S-au aruncat cu capul înainte sperând cu naivitate că îşi va dori şi el să le cunoască la lumina zilei, dincolo de aştenuturi, au acceptat târgul “plăcere pentru plăcere” amăgindu-se cu gândul că dăruind şi iubire pe langă, vor primi acelaşi lucru în schimb… Însă cu iubirea nu merge niciodată aşa. El nu vrea să îşi lase amprentele în sufletul nimănui, viaţa l-a învăţat că doare să porţi urmele cuiva pe tine, că iubirea poate deveni o temniţă murdară în care te închizi de unul singur în braţele singurătăţii. Aşa că poartă mănuşi albe în fiecare noapte când se duce la ele şi şi-a jurat să nu se mai întoarcă niciodată, dacă la despărţirea din zorii zilei vor apărea lacrimile…

           Eu l-am înţeles pentru că sunt la fel ca el, avem amândoi acelaşi gol în piept. Ne-am întâlnit într-o seară ploioasă şi mi-a oferit adăpost sub umbrela lui; eu i-am oferit adăpost la mine acasă şi în noaptea aceea mi-a trecut pentru prima dată pragul. N-am încercat niciodată să-l schimb şi nici el n-a încercat să mă schimbe pe mine, ne-am acceptat unul pe celălalt aşa cum eram: mutilaţi, storşi de viaţă, laşi, fără curajul de a ieşi din nou la lumina zilei. De altfel, am acceptat târgul lui pentru că nici eu nu aveam mai multe de oferit. I-am spus să-şi dea jos mănuşile, că mie nu are unde să-mi mai lase urme, şi de atunci trece pe la mine când şi când, fără teama că va sosi momentul în care va fi nevoit să nu se mai întoarcă. Mi-a povestit într-una din nopţile când a venit pe neaşteptate că îşi pierduse sufletul cu mult timp în urmă. Îl lăsase undeva, nu ştia nici el exact unde, răsfirat în carnea unei femei cu buze roşii şi miros de mare. I-am povestit şi eu de cel care se îmbrăca în albastru şi mirosea a tutun, i-am spus cum am uitat de mine în drumul întortocheat dintre ceea ce mi-am dorit să fie şi ceea ce n-a fost niciodată. M-a luat în braţe atunci şi m-a sărutat pe frunte; eu mi-am sprijinit capul pe umărul lui şi am închis ochii.

           Când vine la mine poartă mereu ceva albastru, iar eu mă dau cu ruj roşu…ăsta e ritualul nostru şi îl respectăm de fiecare dată cu sfinţenie. A învăţat să mă sărute mai întâi apăsat pe buze, iar apoi coboară uşor pe gât şi urmează linia umerilor. Eu ştiu cum îi place să fie mângâiat pe spate, iar de când a renunţat la mănuşi îi cunosc deja linia vieţii din palmă de parcă ar fi fost pusă de mine însămi acolo. Pe fundal curge în fiecare noapte o muzică atât de cunoscută mie, o muzică pe care a învăţat-o şi el fără să vrea, iar întunericul este singurul martor al legăturii noastre.

           Scriu acum despre el căci, pentru prima dată, azi a rămas să deschidă fereastra la răsăritul soarelui. Am împărţit cafeaua de dimineaţă. Am împărţit şi ţigara de după şi noaptea de dinainte. Ne înţelegem bine aşa, ca între oameni fără suflet. Al lui a rămas la fata cu buzele roşii; al meu e la cel care se îmbrăca în albastru.

Despre Eva
Please don't romanticize me. I am not who you think I am.

148 Responses to Despre cei fără suflet

  1. musettecheri spune:

    Din punctul meu de vedere aceasta e povestea intalnirii a doi oameni egoisti si orgoliosi. Au avut in adolescenta sau prima tinerete o prima dragoste, au dat totul, dar din nefericire nu au primit in schimb ceea ce si-au dorit. Au ramas cu sechele de pe urma acestui unic esec. Sunt egoisti pentru ca nu cauta in celalat decat propria placere, fara alte implicatii , fara complicatii, ca si cand ar juca un joc de societate, sau ca si cand ar face un sport. Sunt si orgoliosi, zic eu, pentru ca se feresc sa se implice sentimental si sa lase garda jos de teama sa nu fie iarasi infranti. Pentru ca in mentalitatea lor, dragostea neampartasita este o adevarata umilinta a carei repetare ar fi de neconceput. Sunt doi oameni urati pe dinauntru si banali, iar autorul cu toata cazna de a picta un tablou idilic in rosu si gri, de a romanta la maxim povestea si de a stoarce cateva lacrimi de compatimire pentru personaje,nu reuseste sa ma faca sa simt vreo emotie pozitiva, nici fata de el, nici fata de ea.El nu ar trebui sa poarte “manusi albe” cand se culca cu femeile , ca si cum s-ar duce la o partda de golf, sau de calarie, unde toata lumea se distreaza fericita, ar trebui sa poarte manusi negre de spargator , manusi negre de killer in serie. Dupa ani si ani de aventuri in manusi negre, s-a intamplat sa dea peste o femeie la fel de rece si de impietrita ca si el , o femeie care nu se poate elibera de trecut intocmai ca Miss Havisham din Marile Sperante care pana la urma stim cum a murit. Fiecare isi croieste propriul destin, e prea multa fatalitate desueta in acest articol pentru gustul meu . Singurul pasaj care mi-a placut cu adevarat este :” El aşa e…e de o sinceritate crudă şi multe femei şi-au dorit să îl vindece fără să înţeleagă că, de fapt, nu e bolnav. S-au aruncat cu capul înainte sperând cu naivitate că îşi va dori şi el să le cunoască la lumina zilei, dincolo de aştenuturi, au acceptat târgul “plăcere pentru plăcere” amăgindu-se cu gândul că dăruind şi iubire pe langă, vor primi acelaşi lucru în schimb… Însă cu iubirea nu merge niciodată aşa” . Femeile isi fac adesea rau prin incercarile disperate de a schimba barbatul langa care traiesc.

  2. diana spune:

    frumos text. comentariile nu-si au rostul.

  3. Irenne Enneri spune:

    Cand te vezi pe tine insati in celalalt, ca intr-o oglinda, cand ranile tale sunt la fel ca ale lui, cand iti cunosti fricile si ranile din trecut, urmele pe care le-ai capatat din prea multa daruire de sine si cand realizezi ca si celelalt a strabatut acelasi drum si a luptat aceleasi batalii ca si tine…nu mai ramane nimic de spus. Nu mai e loc de rostit nimic! Doar accepti ceea ce iti ofera viata, il accepti pe celalalt exact asa cum e pentru ca stii ca acceptandu-l pe el te accepti pe tine. Abia atunci incepe vindecarea, abia atunci simti ca traiesti si reusesti ca, dupa un timp, sa poti darui mai mult celuilalt, sa poti zabovi o clipa in plus bucurandu-te de o cafea bauta impreuna in fata unui nou rasarit de soare…sa traiesti din nou! Nu exista nimic egoist in asta, doar…traire!

  4. ange spune:

    Si eu am trait o astfel ce poveste, si tocmai llibertatea, forma lui lejera de a privii viata si relatia noastra m-au i dragostit de el intr-un inceput. Dar cum de obicei povestile astea se termina cu o fata in lacrimi si un suflet gol, nu am fost capabila sa nu visez ca el se va schimba si va dorii sa ma vada dincolo de asternuturi, asa cum amintesti si tu. Eu sfatuiesc toate fete,e sa fuga de astfe, de indivizi pentru ca au inima de gheata si in incercarea de a rupe acea gheata , ne strivim noua inim in bucatele mici care nu vor mai putea fii niciodata recompuse.

  5. Wilhelmina spune:

    Reblogged this on Little Tiny Dreams and commented:
    [...]El nu vrea să îşi lase amprentele în sufletul nimănui, viaţa l-a învăţat că doare să porţi urmele cuiva pe tine, că iubirea poate deveni o temniţă murdară în care te închizi de unul singur în braţele singurătăţii[...]

  6. Pingback: Despre cei fara suflet | Azeem

  7. Pingback: Fără mănuşi | Jurnalul Evei

  8. Pingback: Buze roşii şi miros de mare | Jurnalul Evei

  9. Yanis spune:

    Ma regasesc in totalitate ….

  10. Ma regasesc exagerat de mult..ajungand la o superba poveste de iubire

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 182 other followers

%d bloggers like this: